Cadoul,o surpriză plăcută

Nu stiu cum se face, dar când aud cuvântul ”cadou” nu-mi vine în minte decât mulțumirea sufletească, zâmbetul sincer. Mă gândesc că cel care face acest gest, s-a gandit la mine, că a stat câteva minute, măcar, să îmi achiziționeze un cadou special pentru al meu suflet.

De fapt așa văd eu lucrurile. Nu știu în concepția altora cum apar. Mie îmi place tare mult să primesc dar și mai mult să fac cadouri. Și mai mult ador momentele când persoana căreia îi fac un cadou nu se așteaptă, și reciproc. Spre exemplu, ieri m-am întâlnit cu o prietenă  din întâmplare și mi-a spus că are pentru mine o carte pe care știa că mi-o doream de mult timp și s-a gândit să mi-o ia în dar. Am rămas plăcut surprinsă și chiar a reușit să-mi răpească niște zâmbete într-o zi în care am fost doborâtă de cea mai puternică durere de cap.

De o astfel de surpriză am avut parte și pe 2 ianuarie, când, după o plimbare de început de an alături de Lavinia Biberi, aceasta mi-a dat în dar tot carte foarte utilă mie și o agendă verdeee. Este clar un lucru, prietenii mă vor foarte studioasa. :)))

Nu-mi plac cadourile date din obligație, de genul tu mi-ai dat cadou de ziua mea și eu nu trebuie să uit când este ziua ta ca să ma prezint și eu la datorie cu un cadou. Poate să fie dat el cu tot respectul și stima din lume, dacă are o urmă de obligație în interiorul său, nu mai este un cadou atât de minunat. Părerea mea.

Cadouri de acest gen, care să surprindă, sunt recomandate în relații și nu mă refer aici doar la faptul că băiatul trebuie să facă surprize iubitei, nu este interzis ca fata să facă și ea lucruri dintr-acestea. Chiar este recomandat.

Voi ce părere aveți despre cadouri?

P.S.: mie imi place să fiu surprinsă cu daruri care constau în cercei, genți, cărți etc. :)) Glumesc. Chiar și revederea unei persoane dragi este un cadou extrem de valoros pentru mine.