Cum ar fi să studiezi în străinătate, să devii membru al unei comunităţi la care ai visat doar urmărind filme sau citind materiale despre respectiva ţară? Cunoşti bine o limbă străină şi vrei să urmezi cursuri în limba respectivă? Iubeşti o anumită cultură şi-ţi plac tradiţiile unei anumite ţări? Poţi obţine toate acestea. Totul este posibil dacă accepţi ideea că orice vis poate fi îndeplinit, dacă ai încredere în el şi lupţi pentru îndeplinirea lui. Parte din lupta pentru îndeplinire este reprezentată de documentarea privind etapele corespunzătoare atingerii lui.
Mă adresez în special liceenilor interesaţi de urmarea cursurilor în străinătate, studenţilor, masteranzilor şi chiar şi doctoranzilor.
Pentru ilustrarea aspectelor pro şi contra efectuării studiilor la o universitate din străinătate am ales calea intervievării persoanelor care au fost beneficiari direcţi ai unor astfel de programe. Am discutat în paralel cu o persoană care a făcut toţi anii de facultate în Londra, cu o persoană care a absolvit masterul în Italia, cu o persoană care a beneficiat de o bursă doctorală de un an în Germania şi o persoană cu o bursă post-doctorală în Franţa. Am considerat importantă prezentarea din aceste 4 unghiuri pentru că pot fi observate etape de gândire, de percepere a viitorului, sunt exemple ale unor oameni care au avut curaj să viseze şi să facă ceva în această privinţă.
1) Andra a fost pasionată încă din Şcoala Generală de informatică. În clasa a 5-a deja urma cursurile la o clasă specială cu un program intensiv de informatică-matematică; liceul l-a continuat la aceeaşi unitate şcolară, dar simţea că ceva lipseşte. 8 ani de programare trebuiau completaţi de ceva nou şi i se părea că oricum în ţară nu va găsi acel ceva. Nu l-a găsit în ţară, ci în străinătate, mai exact în Londra, unde a decis să urmeze studiile unei universităţi de profil. Nu i-a fost deloc uşor, nu mai fusese plecată atât de departe de casă, mereu a avut sprijinul părinţilor, alintul lor. Acum se găsea singură la mii de kilometri distanţă, însă a reuşit să treacă peste acest impediment cu ajutorul programelor de integrare în colectivitate desfăşurate la universitatea la care era înscrisă, în parteneriat cu altele din zonă.
2) Miruna, fostă olimpică în liceu la Istoria românilor şi la Economie, a decis că doreşte să afle care este adevărata istorie a economiei şi cum este tratată ea într-o ţară la care râvneau multe dintre rudele ei, şi anume în Italia. Acceptarea ei din punct de vedere adminstrativ la universitatea aleasă a fost una destul de uşoară: obţinere de recomandări, test de limbă, motivaţie. Partea cea mai dificilă a fost în momentul în care a ajuns în Italia, ţară ai cărei locuitori sunt ajunşi la o oarecare saturaţie vis-a-vis de români. Acest lucru l-a afirmat tocmai Miruna care s-a lovit de respingere din partea multora dintre colegii de la cursuri. A reuşit pe durata celor 2 ani petrecuţi alături de ei să înveţe ceea ce şi-a propus şi în acelaşi timp să-şi convingă colegii că părerile lor erau total pe lângă realitate.
3) Ana a început doctoratul în România şi a descoperit în Germania două cărţi care îi erau foarte utile în cercetarea sa şi astfel a decis să aplice pentru o bursă în cel de-al doilea an de doctorat. Ambiţia a împins-o să înveţe germana într-un an, deţinerea certificatului de limbă fiind o condiţie obligatorie. Întocmirea dosarului a fost destul de uşoară, a avut de depus toată documentaţia online, în acelaşi mod a obţinut şi cazare în campusul universitar, dar şi contactul cu un tutore tot online l-a stabilit. Acest tutore de fapt a fost un coleg de an care s-a ocupat de ea pe toată durata şederii ei în Germania. Şi celelalte personaje despre care am vorbit în rândurile anterioare au fost sub stricta coordonare a unui tutore, nativ al ţării respective, bun cunoscător al zonei şi al sistemului de învăţământ. A fost plăcut impresionată de întreg anul petrecut în Germania, de sistemul de învăţământ şi a revenit cu mare entuziasm în România pentru a-şi continua cercetarea. Pe modelul învăţat în străinătate, a reuşit să obţină titlul Magna Cum Laude şi acum este cercetător în lingvistică
4) Cercetarea post-doctorală – un nivel la care Mihai nu visa vreodată că va ajunge. Dar pasiunea sa şi perseverenţa l-au ajutat să depăşească toate etapele anterioare acesteia şi în primul an al etapei a reuşit să obţină o bursă de 6 luni în Franţa. Nu reuşise până în acel moment, ba din convingeri conservatoare că nu îşi permite acest lucru, financiar vorbind, ba pentru că îi era greu să plece mai departe de casă, ba pentru că se simţea sub nivelul cerut în străinătate. A depăşit aceste convingeri, şi-a făcut curaj şi a depus dosarul de admitere. Şi la scurt timp era deja acceptat, un vis ajungea să fie îndeplinit.
Pentru cei care doresc să îşi continue studiile în străinătate, pentru cei care cred că viitorul lor îşi are continuarea într-o altă ţară, pot obţine mai multe informaţii la RIUF 2012, aflat la cea de-a zecea ediţie.
RIUF – Romanian International University Fair este un eveniment organizat de tineri pentru tineri, cu scopul de a facilita accesul elevilor şi studenţilor români la un volum cât mai mare de oportunităţi de dezvoltare personală – academică şi profesională. Târgul are loc luna aceasta în trei mari oraşe ale ţării: pe 17-18 martie la Sala Palatului în Bucureşti, pe 20 martie la CRAFT în Timişoara şi pe 22 martie la Hotel Unirea în Iaşi.
Acest târg nu este util doar prin prezentarea ofertei educaţionale din străinătate, ci şi prin faptul că acolo vor fi prezenţi reprezentanţi ai:
- Universităţilor la care poţi studia;
- Şcolilor de limbi străine şi centre de testare;
- Instituţiilor guvernamentale reprezentative: CampusFrance, British Council, Comisia Fulbright, DAAD, OEAD;
- Programelor şi serviciilor de consiliere pentru studii şi carieră;
- Organizatiilor non-guvernamentale;
- Instituiilor care oferă finanţare pentru studii în străinătate (burse, granturi, imprumuturi etc.);
- Partenerilor Media şi companiilor multinaţionale interesate de targetul de vârstă.
Nu ezitaţi să acordaţi timp vizitării acestui târg, căci vă acordaţi de fapt timp vouă şi viitorului vostru profesional.
P.S.: acest articol are ca sursă dorinţa mea de a fi urmat cursurile unei universităţi în străinătate şi participare în campania de promovare a celei de-a 10 ediţii a Târgului RIUF susţinută de Blogal Initiative.
Ca deobicei, misto post:) si interesant.Mi-as dori si eu o bursa,in marketing m-ar interesa in advertasing.Ai putea sa-mi spui ce dosar ar trebui sa fac sau de ce acte as avea nevoie?Mc mult
Depinde de tara in care vrei sa studiezi si de cerintele facultatii, insa stiu sigur ca ai nevoie de certificat de limba si de la recomandari, in general minim 2 de la profesori care te stiu. Poti afla mai multe informatii oficiale mergand la targul RIUF pe 17-18 martie la Sala Palatului in Bucuresti, pe 20 martie la CRAFT in Timisoara si pe 22 martie la Hotel Unirea in Iasi. Acum depinde de orasul in care poti ajunge tu :D
Inainte daca ma intrebai, poate spuneam ca da, e ok sa mergi sa faci studii in afara. Dar acum am ajuns la alta concluzie, ca daca vrei sa inveti, poti invata de oriunde. Si nu stiu ce sa zic daca se merita sau nu studiile in afara. Adica, la noi sistemul univeristar e destul de tare: majoritatea specialistilor din afara tarii noastre sunt romani la marile firme straine. Asta datorita facultatilor noastre. Noi suntem f buni la teorie(pe asta se pune accentul in facultate), chiar da ca nu se pune f mult accent pe practica, dar cand ajungem la practica ne vine mult mai usor pt ca stium si cunoastem teoria.
Intr-adevar, daca vrei sa inveti o poti face si in tara. Insa discutam si cu Mihai, cel care a apelat la bursa abia in perioada de dupa doctorat, este foarte important sa cunosti si alte metode folosite pentru cercetare/invatare de metode sau ce anume te intereseaza pe tine. Noi suntem buni la teorie dar cam la asta ne oprim,in strainatate se merge mai mult pe practica ceea ce la fel ne-ar prinde foarte bine.
interesante chestii,nu stiam de ele, de acest targ,dar crezi ca in tara nu pot invata lucruri folositoare?tu sustii parasirea tarii?
Nu sustin parasirea tarii, ci experimentarea de noi metode pe care le putem afla doar apeland la programe/burse in strainatate :)
Bursele si, implicit, studiile post-licenta in strainate mi se par o chestie foarte misto la nivel de impact cultural. Din ce am observat de pe la diversi cunoscuti plecati dincolo cu scoala, mi se pare ca e un nivel mult mai ridicat in ceea ce priveste practica daca e sa comparam stadiul destul de teoretic in care se invart institutiile de invatamant superior de la noi din tara. Dac-ar fi dupa mine, as recomanda oricui sa incerce macar sa aplice pentru niste studii de master in afara tarii, macar ca o experienta personala si nu ca o mutare definitiva. In fond, omul e facut sa invete, iar experientele noi pot deschide anumite porti in domeniul in care se doreste a excela.
Pai atunci fa si tu acest pas, daca nu l-ai facut deja si alege un program de studiu in strainatate :D
Iulia. Fosta olimpica la romana.
In prezent scrie pe un blog.
Trist. :))
Olimpica am fost si eu,dar tot imi doresc sa fi avut curajul sa merg in strainatate cu vreo bursa/vreun program.
P.S. Ultimul sa stinga lumina. :))