Aşa ajung să mă simt când am o stare de regret, când îmi pare rău, când simt că nu pot face nimic.
Când trăiesc acest sentiment, de regret, am o stare pe care nu o pot descrie. O stare când îmi vine sa plâng, să tip, să strig după ajutor. Dar parcă nu mai am glas, parcă nu mai am putere să cer ajutor. Simt că sunt singură pe această lume, că nimeni sau nimic nu îmi poate fi de folos.
De multe ori regret ceea ce se întâmplă în viaţa mea. Aş vrea să am forţa să refac totul, dar în acelaşi timp aud voci care îmi spun să merg mai departe, să depăşesc acel punct, căci mai urmează o infinitate de astfel de puncte pe lângă care trebuie să-mi clădesc al meu drum.
Am observat că după fiecare regret vine şi o împlinire. Fiecare nereuşită este urmată de o reuşită. Fiecare fapt în viaţă are un curs , un drum care trebuie urmat întocmai, drum pe care noi oamenii nu putem să-l proiectăm dupa voinţa noastră.
Regret, nu ceea ce am reuşit să fac în viaţă, ci regret ceea ce nu am făcut, îmi pare rău după persoanele pe care nu am reuşit să le ţin lângă mine. Nu pot regreta drumul urmat, ci faptul că nu am ales să urmez altul. Poate aş fi avut alte realizări.
Parcurgerea unui drum de unul singur este lipsită de vreun rost. Însă dacă urmezi acest drum alături de cei pe care îi iubeşti, de cei la care ţii poţi spune că deja ai făcut un pas înainte. De multe ori, drumul pe care îl alegi să-l urmezi te ajută doar să ai un scop în viaţă, să il parcurgi fără să te întorci la fiecare curbă.
Dacă prietenii te ajută la nevoie în drumul pe care ţi l-ai ales, tot prietenii sunt cei care-ţi vor spune să mergi înainte cu capul sus şi să nu priveşti inapoi.
Dar, din nefericire, prietenii nu îi avem mereu alături de noi şi uneori trebuie să alegem singuri dacă mergem înainte sau vrem să ne întoarcem.
Dacă este să avem un duşman foarte mare în viaţă, acela e reprezentat de regret. A regreta înseamnă a recunoaşte că ai greşit .
Dar mulţi nu vrem să recunoştem că am greşit cândva sau mai bine spus că am regretat cândva.
Regretul ne ajută să revenim cu picioarele pe pământ, părerea mea.