Şeful meu, dar şi cel care mi-a făcut cadou tare drag, un tricou cu Rugby Romania m-au determinat, deci sunt vinovaţi pentru uşoara nostalgie care mă încearcă acum, să fac o călătorie în timp. Forţată de postările lor, m-am oprit la anii copilăriei. Acum, sinceră să fiu, nu toată vina le aparţine, starea mi se datorează şi faptului că în perioada aceasta sunt într-o scurtă vacanţă acasă şi vizualizez mult mai uşor şi locurile din amintiri.

La întrebarea ce tentaţii  prezentau interes pentru mine îmi amintesc cu gura până la urechi cum am “gustat” câteva bolduri de era să ajungă mama la urgenţe din cauza sperieturii, nu eu.  Sau îmi mai amintesc cum am “pus la păstrare” un şurubel, pe care bineînţeles că am considerat că se află în mai mare siguranţă într-al meu stomac.

Acestea au fost experienţele heavy metal  :)) Am încercat şi cu lichide, şi pe lângă faptul că oriunde mergeam şi existau bebeluşi, eu le furam biberonul şi mă ascundeam sub masă pentru a le degusta conţinutul, am încercat şi acasă să mă ascund cu o sticlă de acid sulfuric. Degustarea nu a fost dusă la bun sfârşit, fiind întreruptă de panica tatălui meu.

În rest lucruri neobişnuite nu am mai făcut. Doar mi-am spart puţin capul încercând o săritură de la geam, mi-am băgat un cui în talpă, am prăjit ouă la soare şi am făcut comerţ cu căţei pentru a strânge bani de excursii.

Nu mi-au plăcut păpuşile şi de aceea locul meu preferat era magazia cu unelte a tatălui meu, adoram căţăratul prin copaci dar şi să pierd ore în şir pe drumuri cu bicicleta, nu ratam nici un cui(am dovada acestui hobby pe picioarele cu cicatrici) sau chiar am încercat să sparg toate bibelourile mamei (mi-a reuşit şi în dar am primit zile întregi de pedeapsă la domiciliu). :)) M-a avantajat în activităţile băieţeşti întreprinse poate şi faptul că am fost tunsă scurt până prin clasa a 2-a.(eram tunsă sau mă tundeam singură, depinde de la perioadă la perioadă).

Din aceste câteva relatări reiese că am fost oarecum un “îngeraş” în copilărie. Cu timpul am renunţat la căţărat în favoarea cărţilor citite pe terasă (zilele acestea retrăiesc pe viu acele momente).

 

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *