Crăciun urgent

– Următoru la rând, se aude din ușa mare a sălii de așteptare de la primiri urgențe!

– El, doamnă dragă, soțu meu, se ridică o doamnă amărâtă dintr-un colț, încercând să tragă după ea și pe un Gavroche trecut de ce-a de-a doua tinerețe.

– Dumneavoastră?! Oh, nu! Păi anul trecut am petrecut tot împreună prima zi de Crăciun. Pfff, iar ați băut. Nu respirați spre mine. Domnule, gata, gata, haideți să ne-ntindem, să punem o perfuzie.

– Doamnă, nu mai bea. Anu trecut a fost vorba despre altceva. Primise o sticlă de țuică, săracu, și de frig a băut-o toată. N-aveam lemne, nici căldură. Dar acum am fost gospodari, am avut un purcel și a mâncat cam mult și nici așa nu e bine. Nici alcoolul, nici mâncarea nu-s de el.

*

Și uite-așa la urgențe, de sărbători, una câte una apar victimele lacome ale sărbătorilor.

Hai să mai punem și sarmale. Adu și friptura. Păi nu e de ajuns doar vin, hai să punem și niște țuică. Asta se-aude an de an. E sufocant. Însă asta se petrece de sărbători, la români cel puțin. Și nu ne oprim la puțin, că doar Colebilu, Tranzactivu, Dygestivu au apărut din vina noastră.

*

”Nu e tocmai o plăcere să fii de gardă de sărbători. Stăm aici și ajutăm oameni care se aruncă-n bucate și-n alcool ca la concurs. Eu o să mănânc din bucatele mele abia peste o zi când de la atâtea victime nu-mi mai trebuie de fapt nimic. Suntem un popor lacom, gătim mult, mâncăm mult, suferim din asta.

Nenea Ghiorghe e vai de steaua lui. Anul trecut a fost a dus cu salvarea, era căzut într-un șanț pe lângă casa lui. Exces de sărbători. Băuse un litru de țuică. Toată. El singur. Anul ăsta ați văzut că iar a venit să-mi țină de urât pe tură, a prins și el un purcel. Habar n-am de unde pentru că n-au niciun venit, 5 copii de crescut și mai face și intoxicație. Amârâtu, vai de el. ”

*

Crăciun fericit! Aceasta este realitatea de la primiri urgențe privită timp de 2 ore.