Despre idei şi comunicarea lor

Tot ceea ce ne înconjoară poate reprezenta un subiect de discuţie: de la un simplu firicel de praf până la blocul cel mare din faţa noastră. Putem vorbi despre trăsături de caracter, şuruburi şi macarale. Subiectele de discuţie nu se vor epuiza niciodată. Aşa cum un pictor poate surprinde o nuanţă nemaiştiută de noi sau un fotograf poate găsi frumuseţea în mijlocul neantului, aşa şi noi toţi ceilalţii, indiferent de ceea ce întreprindem, putem găsi un subiect de discuţie, o idee de articol etc.

Am ajuns să afirm acest lucru pentru că am auzit multe persoane zicând că nu mai au ce discuta ca şi subiecte, nu mai ştiu despre ce să scrie, ce anume să trateze. Este imposibil acest lucru. Problema nu stă în absenţa ideilor, sub nicio formă. De fapt, când se ajunge în acest moment altul este motivul: nu ştim să comunicăm, nu ştim să ambalăm o anumită noţiune, nu ştim să formulăm o anumită idee, suntem plictisiţi.

Şi sub nicio formă nu este vorba de incompetenţă, prostie sau orice altă noţiune ce caracterizează această latură a personalităţii. Ideile le avem mereu cu noi, doar că ambalajul în care ne dorim a le îmbraca lipseşte în acel moment.

Mă opresc puţin asupra persoanelor care vorbesc mult şi prost, aşa cum afirmă receptorii mesajelor lor. Problema la ei este că nu ştiu să transmită ceea ce au de zis, nu au vocabularul necesar, echilibrul mesaj-canal-receptor nu respectă nicio regulă. Nu avem răbdare sau timp să-i ascultăm, este cu totul altă problemă.

Se pare că am cam divagat de la subiect, dar contextul este acelaşi: comunicarea unui mesaj.

Mai sunt persoanele care scriu destul de alambicat, cu termeni cu subînţeles, mesajul lor fiind destul de greu de identificat de către toţi cititorii. Concluzia majorităţii este că scrie aiurea sau că nu ştie să transmită ceva ori că scrie aşa la întâmplare doar de dragul de a scrie ceva. De fapt ori nu se ştie contextul în care a fost redactat mesajul, ori se citeşte în mod superficial ( echivalentul a nu se citeşte, dar se vorbeşte despre ). Tehnica ideală în acest caz este să ştim să citim printre rânduri, este destul de greu, necesită cunoaşterea contextului şi o poziţie obiectivă.

Concluzia finală ar fi că este nevoie de o cizelare a limbajului şi de o îmbogăţire continuă a vocabularului. Acest lucru este posibil prin interacţionarea cu persoane din diverse domenii, socializare, multă lectură şi răbdare: fiecare are ceva de comunicat!

Şi recomand şi 2 cărţi pentru problema discutată iniţial : Despre idei si blocaje a lui Horia-Roman Patapievici şi O idee genială a lui Jack Foster .