De ceva timp duc discuții lungi cu diverse persoane despre încredere, ce implică aceasta, cum o putem obține sau despre cât de repede o putem pierde.
Dar ceea ce vreau eu să transmită acest articol este pur și simplu ideea mea, imaginea proprie, de ansamblu despre încredere, nu impun sub nici o formă ca toată lumea să facă la fel ca în spusele mele, dar măcar să mediteze puțin asupra subiectului și spuselor mele.
Urăsc discuțiile purtate dintr-un colț într-altul al lumii, discuții purtate între mine și o altă persoană care ajung să fie subiectul celei de-a doua persoane și o a treia. Și la final sunt abordată de cea de a treia persoană cu referire la subiectul respectiv. Mă scuzi, poate nu vroiam sa-ti transmit informația pe care o dețin sau poate vroiam sa fiu eu emițătorul oficial. Dar de unde atâta, căci gură-spartă de pe poziția doi, receptorul mesajului meu și emițătorul neoficial din episodul 2, este preocupat de a-mi fi un soi de mesager, dar fără a-i fi cerut eu acel lucru. Pe traseu oricum se pierd reacții naturale, poate chiar și noțiuni esențiale, căci eu vad acest traseu exact ca pe telefonul fără fir sau mai rău: este o formă tradițională a binecunoscutei bârfe.
De ce am ales acest exemplu pentru a-l trece la subiectul ”despre încredere” pentru că eu chiar văd lipsa de încredere în acest traseu flămând de știri proaspete. Chiar și un fir de ață dacă îl dețin și-i spun lui X, X nu are nici un drept să meargă la Y să-i vobească despre ața mea sau ce o fi ea. Ce să mai zic că am întâlnit situații când Y a venit să ceară detalii, dar eu nu discutasem acest subiect cu el.
Și acesta este doar un exemplu minor ar zice unii, dar pentru mine este la fel de importantă încrederea în această situație ca atunci cand aș spune un secret de stat.
Mai este de discutat și despre încrederea dintr-un cuplu, atunci când se află la distanță unul față de celălalt sau și chiar când sunt împreună. Eu una ofer încredere, ceva gen 100%. Păi dacă din start se reduce cantitatea de încredere, atunci chiar în momentul când chiar vor apărea motive reale, cu siguranță nu ar fi ceva nou. Și cu cât suspectezi mai mult o persoană, o depărtezi și mai mult de tine. La urma urmei ce dorim lângă noi? O persoană care să se simtă bine, în siguranță, nu una închistată și cu teamă în suflet. Dau eu încredere 100%, dar și când o simt trădată atât a fost. Nu obișnuiesc să fiu foarte iertătoare.
Mai există încrederea pe care o întâlnim în cadrul familiei. Nu ar fi corectă aici o descriere a acesteia căci nu aș putea prezenta decât latura copil-părinte, fiind imposibilă, deocamdată, prezentarea laturii părinte-copil.
Cam așa văd eu încrederea. Şi ţin mult la ea şi o respect şi mai subliniez îngroşat faptul că o dată încălcată îmi este aproape imposibil să o mai acord ; nu prea pot să mai dau credit unei persoane care îmi încalcă principiile , legea mea . :D
Din punctul meu de vedere increderea poate fi un fel de piramida Mashlow in linii marii sau mai bine spus o scara. Unii urca mai multe trepte, altii mai putine, sau chiar deloc din frica de a nu cadea. Da, increderea e foarte diferita de la un cadru la altul si nu e un cadou oferit si primit in ziua x..Increderea se construieste si poate la un momendat sa te faca sa urci pana la ultima treapta a scarii sau nu
Sysu…frumos articol:)
Încrederea..Cunosc sentimentul. Să spun unei persoane ceva şi să descopăr că a2-a zi ştiu alte 3-4 acelaşi lucru. Evident, a aflat unul, mai spune unuia…şi tot aşa.
Nu prea se merită să ai încredere nici în propria persoană în ziua de azi. Dar … nu trebuie decât să ştim să ne selectăm colectivul de prieteni, de persoane de încredere, să-l ducem la minim, probabil…şi cu restul..doar să ştim să spunem…esenţialul. Lucruri ce nu prea pot interpretate sau spuse altfel. Dar, din păcate oricât de mult am selecta noi prietenii..întotdeauna va fi un gură-spartă pe undeva.
Mi-a placut articolul… interesante idei.
Am obs ca ai atins 3 ‘subpuncte’ care cred ca s-ar potrivi cu urm. c. :
1. Increde-te .. dar vezi in cine. ;))
2. Cand trei femei discuta … se numeste conversatie. Cand una pleaca se numeste barfa.
3. Departarea in dragoste e ca vantul pentru foc. Daca focul e destul de puternic atunci vantul il inteteste. Daca focul e mic atunci vantul il stinge.
Multumesc pentru comentariu!Te mai astept!