Aproape seară de seară se destinde cu o plimbare pe străzile din apropierea casei lui. Este vorba despre un bătrânel de 81 de ani, moș Teodor s-a prezentat. A zis că sună mai bine moș decât domn pentru că nu poartă costum, cravata nu i-a plăcut niciodată, iar papion purta doar Rațiu și nu i-a plăcut deloc de el.
Pe moș Teodor l-am cunoscut în timp ce căuta prin coșul de gunoi din fața blocului meu. L-am întrebat dacă este de acord să-i aduc ceva de mâncare și niște apă. Nu am făcut decât să-l enervez cu întrebarea mea. I s-a părut destul de deplasată. ”Păi domniță, crezi că am muncit degeaba în viața mea? Am pensie și îmi permit și eu o masă. Niște apă nu ar strica pentru că mai am vreo două ore până ajung acasă.”
De ce l-am enervat când l-am întrebat de mâncare? Pentru că el nu caută în gunoaie pentru a se hrăni din resturile trecătorilor, ci pentru că s-a săturat de prostul obicei al oamenilor de a nu sorta ceea ce aruncă: ”păi degeaba au apărut tomberoane pentru fiecare categorie de gunoi? Nu sunt eu acum cel mai mare înțelept, dar când vom ajunge să fim civilizați așa cum pretindem că suntem?”
Cum a început să sorteze deșeuri? Pare o parte dintr-o fabulă de fapt. Acum 3 ani soția i-a găsit într-un cufăr de lemn toate scrisorile primite de la fostele iubiri, alea din tinerețe și supărată că acesta încă păstra urme ale trecutului său amoros a decis să le arunce la gunoi. De fapt, le-a aruncat în coșul în care se găseau și resturi de mâncare și cioburile de la o sticlă spartă și multe altele. A vrut să păstreze amintirile distruse de gelozia nevestii și a pândit un moment propice și le-a recuperat, dar s-a chinuit ceva și a căpătat și niște nervi. Și a decis, va face sortarea gunoaielor și pentru alți oameni.
Și uite-așa am ajuns să-l cunosc și eu. Dar și gunoierii din schimbul de seară care l-au prins la un tomberon. I-au râs în nas și i-au spus că moartea nu e ecologistă și nici nu o va găsi prin gunoaie, să o caute în altă parte.
S-a întristat, le-a mulțumit că i-au amintit că nu e nemuritor…