Trăim într-o lume cu învinşi şi învingători. Despre cei învinşi ştim sigur că nu au reuşit în tot ceea ce şi-au propus din motive obiective sau subiective, de la caz la caz.
Despre învingători se pot porni discuţii de două tipuri: cei care sunt ajutaţi de natură, rude, prieteni să ajungă unde îşi doresc şi categoria celor care obţin prin propriile puteri tot ceea ce îşi propun.
Mie imi place să discut despre cei din a doua categorie de la învingători. Este vorba despre persoanele de la care avem cel mai mult de învăţat, care sunt pentru noi un model de urmat, care ne ajută în formare şi ne dau un imbold pentru realizările noastre sau cel puţin aşa ar trebui. Tot ceea ce fac aceştia este rezultatul îndemnului dat de vise, dorinţe lăuntrice pentru un viitor favorabil şi chiar mai mult. Aceste persoane sunt nişte luptători desăvârşiţi, căci nu trebuie să fii doar pe un câmp de luptă pentru a spune că ai avut de dus o luptă grea. Contactul cu persoanele dificile, răspunsurile şi piedicile răutăcioşilor din jur sunt exemple de lupte foarte grele. E nevoie de un caracter puternic, de inteligenţă, diplomaţie şi răbdare pentru a face faţă oamenilor pentru care scopul în viaţă le este dictat de dorinţa de a face rău la ceilalţi.
Îmi place această categorie de luptători pentru că nu se lasă doborâţi de dureri (pierderea unei persoane dragi, eliminarea lor dintr-un proiect, pierderile financiare), ei continuă să-şi urmărească scopul, dar cu diplomaţie: ştiu să fie oameni înainte de toate şi doresc să-şi urmeze şi propriul scop în viaţă. Sunt ambiţioşi şi acest fapt îi ajută enorm de mult, dar şi optimişti. O palmă, o uşă închisă sau un NU răspicat nu îi doboară, căci ale lor vise primează şi luptă până la capătul puterilor pentru ele.
Despre prima categorie de învingători nu îmi place să vorbesc, nu pentru că aş avea ceva cu ei, dar nu e ceva ce mă priveşte. Şi nu o spun cu nici un fel de răutate. Se ştie că aceştia au metode speciale de a obţine ceea ce îşi doresc şi sunt sigură că dacă eu una, de exemplu, îmi doresc ceva de la viaţă, persoanele care obţin “de-a gata totul” nu îmi vor sta în cale. Fiecare persoană îşi poate găsi un loc în această lume, indiferent de modalitatea de obţinere utilizată.
Cât despre învinşi, prefer eu să nu discut prea mult. Doar un sfat mai concentrat aş dori să le dau: să lupte pentru propria viaţă, căci altcineva nu o va face, să încerce să vadă şi dincolo de obstacole şi să încerce să-şi închipuie cum le-ar fi viaţa acolo.
Îndemnul meu pentru toată lumea este: “It’s a must to fight for your dreams!!!”
Imi plac si mie oamenii care nu se lasa doborati de probleme, care sunt capabili sa se ridice, sa se scuture de praf si sa spuna ” merg mai departe! “. Avem de invatat de la acesti .. trecatori si invingatori prin/in viata! :)
Exact. Si sufera si ei, dar stiu atat de bine sa mascheze si sa mearga mai departe pe drumul lor :)
Corect, e de preferat sa vrei sa fi un invingator, viata este mai frumoasa astfel si prin obtinerea a mai multe lucruri pe care ti le doresti iti dai seama ca totul e posibil atata timp cat vrei cu adevarat sa obtii acel lucru.
este mult mai bine sa vrem sa fim asa,pentru noi,pentru viitor :D
Imi place citatul cu care ai incheiat :))) de unde l-ai copiat oare? :))))))))
Hmmm…la el m-am gandit de ieri,cand am conceput si articolul.Daca mai apare pe undeva,nu stiu,dar e posibil,caci sunt lucruri pe care multe persoane le gandesc in acelasi mod :D
Ideea e ca atunci cand esti in genunchi iti pui mereu intrebarea “de ce sa ma doara – SI – genunchi?”. Si te ridici pentru a merge mai departe no matter what. Unii se ridica mai greu, unii mai repede, insa toti care se ridica merg inainte.
Iar declicul ala intre a ramane inca o secunda acolo jos sau a te ridica pentru a merge inainte face toata diferenta.
@costin : Este secunda decisiva care diferentiaza cele doua categorii de persoane pe care am incercat sa le descriu in articol.Multumesc pentru feedback.