Din dezamăgiri se învață foarte mult. Primim zi de zi lecții, de la oameni, de la prieteni, de la situații.
Într-adevăr, nu toate lecțiile le primim cu zâmbetul pe buze. Este greu să zâmbești când o persoană te dezamăgește, este greu să ții fruntea sus atunci când ai un eșec, indiferent de natura sa.
Însă partea pozitivă, pe care noi o observăm, ce-i drept, destul de târziu, este faptul că în viitor nu vom mai face aceeaşi greşeală. Vom şti să evităm situaţii care nu ne sunt favorabile, ne vom feri de anumite caractere. Nu înseamnă că nu vom mai avea de suferit din momentul în care conştientizăm respectivele greşeli. Sub nicio formă. Suntem oameni şi este ştiut faptul că a greşi e omeneşte, dar poate vom şti să mai ocolim din “obstacolele” ce ne-au stat în cale în trecut în drumul nostru.
Am ţinut mai sus să enumăr nişte exemple de surse ale dezamăgirilor şi nu cred că am exagerat.
Ne dezamăgesc oameni pentru că nu ştim să măsurăm aşteptările atribuite lor, pentru că nu ştim să le facem faţă aşteptărilor lor, pentru că reacţionăm într-un anumit fel în faţa lor tot din teama de a nu avea noi dezamăgiri. Foarte bine spunea Octavian Paler prin fraza: ” Pe măsură ce creştem descoperim că până şi persoana care nu trebuia să ne dezamăgească vreodată, probabil o va face”.
De obicei paza bună fereşte primejdia rea, dar trebuie şi să ştim ce “arme” să folosim. Bineînţeles, şi noi la rândul nostru dezamăgim oameni, dar acest lucru va fi subiectul unei alte discuţii. :)
Ne dezamăgesc situaţii: pierdem anumite lucruri, ratăm examene, întâlniri, posibilităţi. Vom şti cu siguranţă să apreciem mult mai mult ocaziile pe care le vom avea în viitor.
“Este greu să pierzi, dar mult mai rău este să nu fi încercat niciodată să reuşeşti.” (Theodore Roosevelt)