M-am întrebat mereu cum se simt persoanele dragi mie în timp ce eu sunt fericită sau mă bucur de ceva din viața mea.
De multe ori mi-am sunat părinții pentru a afla intensitatea trăirilor lor în timp ce eu treceam prin momente importante. Așa am fost crescută, să împart cu ei bucurii sau să scap de tristeți vorbind despre ele, tot cu ei.
Într-o zi care părea a fi una liniștită, la 9.32 mă bucuram de acest peisaj. În același minut, inima tatălui meu înceta să mai bată. M-am gândit să-l sun să-i povestesc, am amânat cu gândul că este prea de dimineață pentru copilăriile mele. Era prea târziu oricum.