În vizită la fabrica de cipsuri Lay’s

Consumam zilnic diverse alimente, pentru care nu punem prea multe intrebari, platim pretul lor la achizitionare si le savuram. Si cam atat. Daca nu le gatim noi in casa, nu prea ne pasa ce avem in punga, pachet, interiorul ambalajului.

De fapt ne mai uitam la numarul de calorii, la E-uri, la caracteristicile generale ale produselor. Foarte rar ne gândim la reţeta după care a fost creat respectivul produs, cum arată alimentele din care este realizat, în ce condiţii se fabrică, dacă este testat sau nu. Şi astfel ajungem să credem şi în anumite mituri legate de acestea sau dacă ştim ceva despre un tip de produs, afimăm că şi celelalte ce aparţin unor branduri diferite sunt la fel.

De exemplu, mie îmi plac foarte mult chipsurile. Nu consum cartofi acasă, de niciun fel, am renunţat la aceştia din anumite motive, dar cipsuri din comerţ mănânc cu mare poftă. Însă nu m-am întrebat niciodată cum se produc efectiv. Mă gândeam eu că se iau nişte cartofi, se curăţă, se feliază, se prăjesc şi ajung în mâna mea ambalaţi. Dar nimic mai mult. Şi am auzit şi diverse zvonuri, de-a lungul timpului, cum că nu ar fi făcuţi din cartofi naturali şi s-ar utiliza de fapt o pastă.

Am avut ocazia să vizitez fabrica de chipsuri Lay’s, din cadrul PepsiCo România. Vizita face parte dintr-un proiect mai mare, în care mai mulţi bloggeri au mers şi au plantat cartofi, apoi au avut grijă de ei şi la sfârşit au luat parte la recoltarea lor.

Buun până aici. Vizita la fabrică a început prin echiparea fiecărui membru al grupului cu vestimentaţie, încălţăminte de protecţie, dezinfectarea mâinilor şi aplicarea unor dopuri pentru urechi pentru a nu fi prea puternice zgomotele din interior pentru timpanele noastre.

Punctul de pornire a fost la cabina de verificare a cartofilor veniţi de la producător. Acolo se preia un eşantion din marea cantitate, se spală, se verifică dimensiunea acestora care nu trebuie să fie decât cuprinsă între 45 şi 90 de milimetri, cei mari putând fi tăiaţi. Cei ce nu îndeplinesc standardele sunt îndepărtaţi şi înapoiaţi la furnizor sau duşi la unele ferme de animale.  O dată dat acordul, cartofii aduşi de la producător sunt sortaţi de o maşinărie setată pe dimensiunile cerute şi merg mai departe pe bandă spre a fi spălaţi şi îndepărtate corpurile străine, pietre.

Aceştia merg mai departe pentru a fi curăţaţi. La curăţare, se pierde în medie între 4 şi 10 la sută din gramajul cartofului, chiar dacă este subţire partea ce se îndepărtează. Apoi se merge mai departe pe bandă spre verificarea individuală a cartofilor de către câţiva angajaţi pentru a nu trece mai departe unii afectaţi, cu porţiuni uscate, înnegrite.

Mai departe, drumul cartofilor ajunge la felierea lor. Şi aici se verifică un eşantion dacă au fost corect feliaţi, respectându-se trei criterii principale, standard. După feliere cartofii iarăşi pierd din gramaj, pierd amidon destul de mult în apa în care sunt spălaţi. Trec apoi printr-un proces de uscare şi mai departe ajung să fie prăjiţi şi mai departe separaţi şi trecuţi prin cuvele cu diversele arome. După ce sunt personalizaţi cu aromele preferate de clienţi, cartofii, deveniţi acum chipsuri sunt trecuţi printr-o maşinărie foarte inteligentă ce pregăteşte cantităţile exacte pentru ambalare ca mai apoi să fie ambalaţi şi aşezaţi în cutii.

Drumul lor către consumatori nu începe acum, ci abia după ce sunt verificaţi în laborator din punct de vedere al calităţii ambalajului, gustului, culorii, gramajului, texturii. Sunt verificaţi de către o echipă de specialişti din cadrul PepsiCo România, având ca etalon  pungi Golden Standard, chipuri realizate special pentru verificarea calităţii, în alte unităţi PepsiCo. Notarea se face în limitele a trei culori: verde (0 şi 1) – chipsurile merg mai departe spre consum, galben (2,3) – chipsurile nu sunt perfect realizate, dar pot fi remediate variaţiile de la standarde şi roşu(4) – linia de producţie trebuie oprită, situaţia nu poate fi îmbunătăţită.

Şi totuşi cum de rezistă până la 4 luni în pungi aceste chipsuri dacă cunt făcute din cartofi naturali, fără niciun aditiv în acest sens? În momentul în care sunt ambalaţi, pungile sunt umplute cu aer în aşa fel încât, împreună cu materialul din care este realizat ambalajul să se ofere condiţiile necesare păstrării calităţii chipsurilor ce se îndreaptă spre consum.

Toate aceste etape sunt parcurse în puţin timp, aparatura fiind performantă. Este foarte interesant de urmărit totul, acest proces de how it’s made Lay’smai ales pentru o persoana ca mine care nu a fost tocmai interesată să ştie mai mult decât de conţinutul de E-uri sau de sare şi care chiar este o consumatoare a acestora.

Mai multe poze.

Related Posts

5 thoughts on “În vizită la fabrica de cipsuri Lay’s

  1. Roxana ce frumos ca ai fost la fabrica Lay’s! Vai cat as vrea sa merg si eu! Imi plac chipsurile lor si cred ca in fabrica sunt si mai deliciosi!

    1. Interesanta este putin spus, parca cipsurile reprezentau o gustare sanatoasa, gresesc?
      Cam da, daca este sa vorbim de E-uri, insa ce mai e sanatos in ziua de astazi?
      Imi plac destul de mult cipsurile,ma intreb mereu totusi pe unde as putea gasi o astfel de masinari insa intr-o varianta mai mica,mai pentru cei simpli.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *