Îngheţată sau gelato?!

Recunosc că pentru mine, până acum două săptămâni, exista doar îngheţată care avea ca şi termen echivalent în italiană gelato sau în engleză icecream.

Pentru mine exista îngheţată şi atât. Diferenţa era dată doar de producător, de preţ, de modalitatea de servire. Când auzeam la unele persoane din jur spunând gelato, oarecum începeam să râd şi să-mi spun în gând faptul că nu este bine să folosim cuvinte din alte limbi atunci când avem echivalent în limba română.

Greşită mentalitate am mai avut!!! Gelato nu este acelaşi lucru cu îngheţata!!! Afirm acest lucru după ce mi s-a prezentat acest lucru, după ce am aflat care sunt diferenţele şi după ce am gustat din această minunăţie. Căci DA, este o mare diferenţă la gust, aceasta se simte încă de la prima linguriţă şi plăcerea rămâne până la terminarea cantităţii achiziţionate şi se continuă cu dorinţa de a mai mânca.

Recunosc că eu aş mânca doar asta, se poate şi îngheţată, accept, mă sacrific. Aş renunţa la mâncare dacă mi s-ar propune un schimb. Aş mânca în toate anotimpurile, nu că nu aş face acest lucru şi ştiu că aş rămâne sănătoasă, trecând peste partea cu caloriile, căci nu am reuşit niciodată să răcesc sau să păţesc ceva după consumarea acestui produs îndrăgit.

Despre diferenţele teoretice dintre gelato şi îngheţata de care ştim cu toţii am aflat la Gelato Mio, Şelari 17, unde George, proprietarul acestei minunate locaţii şi în acelaşi timp un mare pasionat al acestor delicii, mi-a prezentat ce înseamnă gelato încă din faza incipientă, proces de realizare, expunere, până în momentul în care consumatorii acestui produs ajung să-l servească.

Nu conţine cristale de gheaţă, aşadar este un produs mult mai consistent. Are cu 50-60% mai puţină grăsime decât îngheţata. Dar mai puţină grăsime nu înseamnă un gust mai fad, ci doar mai puţine calorii, ceea ce este un lucru extraordinar. Gelato se prepară din lapte proaspăt de la fermă, cu smântână naturală şi pastă de fistic (cel mai bun adus de la mama lui). Am zis de fistic pentru că este aroma  mea preferată, dar şi la celelalte arome se foloseşte tot baza naturală, fructe proaspete, vanilie, cacao etc.

Toate acestea sunt trecute printr-un proces asemănător celui de preparare al îngheţatei, însă la o viteză mai mică pentru ca amestul realizat să fie mai dens. Totul se prepară cu ajutorul unui mixer a cărui valoare în bani este echivalentă cu a unui  VW Golf, o mașină de făcut gelato și un congelator cu o capacitate de răcire mult mai mare decât a unui congelator obişnuit. După întregul proces, compoziţia preparată este preluată de “maestrul gelatier” în recipienţi speciali şi depozitată la rece şi apoi servită fanilor deja existenţi ai acestui deliciu, dar şi curioşilor ce vor deveni cu siguranţă fani pe viitor.

Recunosc că Gelato Mio nu m-a cucerit doar prin gelato pe care l-am savurat cu tot sufletul, ci şi prin design-ul locaţiei, care este de fapt o combinaţie colorată, între lemn, tradiţie şi pasiune. Mi-am propus să aflu şi povestea design-ului interior, dar asta va fi cu o altă ocazie.

Recomand servirea de gelato cu fistic, the best, dar nu merită abandonată nici cea cu aromă de caramel şi nuci, vanilie, mentă şi cu siguranţă nici celelalte arome neîncercate de mine nu sunt mai prejos. :D

DE REŢINUT: pentru că temperaturile au început să scadă, ţin să subliniez faptul că  îngheţata&gelato sunt recomandate de medici iarna, şi nu vara. Asta pentru că, odată consumate, produc căldură în corp, în niciun caz nu răcoresc. În plus, aduc o cantitate mare de calorii, cu efect de încălzire.