Tramvaiul 26, poate cel mai popular si mai cunoscut tramvai din Bucuresti –tramvaiul fara capat, in care te puteai plimba dintr-o parte in alta a orasului, a aparut in anul 1956. Pe atunci, era un mijloc plăcut şi ieftin de a te deplasa prin oraș, dar şi un mijloc de a socializa şi de-a afla poveşti uimitoare.
În perioada în care a avut un traseu inelar, nu exista un capăt al tramvaiului, ci doar un „capăt virtual”, care permitea tragerea vehiculului pe o „linie de stocare”, o linie adiacentă celei principale, unită printr-o buclă.
La sfârşitul anilor ’80, autorităţile comuniste vor scoate pentru totdeauna din circuit celebrul tramvai 26.
Dar dincolo de toate astea, deşi se petrec lucruri curioase în ţara asta… Se iau hotărîri peste noapte, la 24 de ceasuri. Mai exact în şase. Vă dau cuvîntul meu de onoare… Dar, în sfirşit, ce să mai insist? A fost o zi teribilă. Şi ce e mai grav, e că nu putem trăi fără tramvai. (Mircea Eliade – La țigănci)
Tramvaiul 26 a dispărut ca mijloc de transport, însă pe strada Cercului, la numărul 6 se găsește acum, începând cu 2 februarie 2013, un loc ce poartă același nume cu cel al tramvaiului, loc în care zarva orașului este abolită de ritmurile melodioase ale literaturii contemporane .
Alegerea acestui nume se justifică pe de-o parte, prin simbolistica tramvaiului – mijloc de transport atât de frecvent întâlnit în literatură, adesea văzut ca loc de socializare cu locuitorii unui oraş, dar şi ca modalitatea cea mai simplă de a vizita şi cunoaşte spiritul acelui oraş, iar pe de altă parte, motivaţia numărului este dată de faptul că tramvaiul 26 era cel în care Cristi Popescu voia să-şi adune întreaga familie şi să se plimbe prin cartier – legătura cu literatura contemporană (influenţată de acest poet), literatură ce se dorește a fi promovată prin activitățile plănuite pentru viitor în acest spațiu.
Tramvaiul 26 este deschis zilnic de la ora 16, iar periodic aici sunt așteptați ”călători” care să-și aducă a lor contribuție la crearea unui centru cultural deschis proiectelor menite să promoveze artişti în curs de afirmare, să faciliteze schimburile interculturale şi susţinerea unor întâlniri şi discuţii, care să aducă faţă în faţă domenii diferite de activitate şi tipuri diferite de discurs.