Festivalul George Enescu este despre muzică, pasiune, frumos, eleganță. Această eleganță reiese din atmosfera creată, din muzica interpretată, din prezența invitaților. Aș dori să mă opresc asupra celor din urmă.
De la invitații prezenți pe scenă, până la cei ce-i urmăresc pe cei dintâi se poate observa cum decența sugerată de festival domnește, destul de discret, dar este prezentă. Fiecare persoană care pătrunde în sala de spectacol indică respect pentru eveniment. Și nu, nu putem spune că a impus-o cineva. Nu este vorba doar de prezența domnilor la cămașă, costum sau a domnelor/domnișoarelor în rochii, costume, tocuri. Este o eleganță completă care nu ține doar de ținută, ci de prezența efectivă. Festivalul Enescu este una dintre ocaziile la care-mi spun că oamenii sunt frumoși, cu toții, indiferent de vârstă.
Este tare plăcut ceea ce se poate vedea la fiecare spectacol. Mereu stau într-un colț și privesc cum se așează fiecare la locul său și așteaptă cu seninătate începutul spectacolului. Se simte cum plutește o energie pozitivă. Da, sunt și întârziați, mai trec printre rânduri, mai agită puțin atmosferă, dar se reface liniștea. Nu este timp pentru supărări.
Îmi place tare mult să-i văd cum așteaptă nerăbdători să aplaude și apoi cum își împărtășesc din impresii pe drumul spre casă. E tare plăcut de urmărit entuziasmul lor de la plecare, cum își povestesc unul celuilalt ce așteptări avea și cum a fost surprins de interpretarea urmărită.
Își fac planuri pentru zilele următoare, își dau întâlnire în funcție de orchestrele preferate. Festivalul Enescu leagă prietenii. Și nu este vorba doar de reîntâlnirea unor cunoștințe pe trepte la Sala Palatului. Așa cum reușesc mereu să cunosc noi oameni, mi-a fost dat să mă așez într-una din serile trecute lângă două doamne, foste colege de facultate. Acestea două au decis în anul 1991 să meargă împreună la Festivalul Enescu. Se știau din vedere, de la cursuri, nimic mai mult. Se pare că acest festival a fost liantul prieteniei lor. De la cea de-a XII-a ediție au decis că nu vor rata niciuna și asta au și făcut, chiar dacă una dintre acestea două s-a mutat în Canada.
Cu siguranță că unii o vor considera o poveste banală, dar e una frumoasă, poate că unii vor considera această eleganță indicată de mine ca fiind una fadă, dar nu este. Sunt lucruri frumoase, trebuie să ne bucurăm de ele. Această lume, în care ne ducem noi existența, este cuprinsă de multe răutăți, avem nevoie și de aer proaspăt. Îl putem găsi la Festivalul Enescu. Ne este dat de muzica frumoasă, de acordurile line, de oamenii plăcuți prezenți seară de seară în sălile de spectacol. E ceva acolo care dă dependență.
Urmăriți pagina de Facebook a Festivalului și site-ul și încercați să ajungeți măcar într-o seară. Nu veți regreta.