Nu avem voie, noi ca locuitori ai acestei ţări să ne plângem că avem o soartă pe care nu o merităm.
1) Pornesc de la un exemplu de interes naţional, alegerile generale: după numărarea voturilor, 3/4 din populaţie nu este mulţumită de rezultat, deja se afirmă că ţara se va distruge încet, dar sigur. La întrebarea aţi fost la vot, răspunsul este “de ce să fi mers, oricum iese cine vrea si votul meu nu ar fi contat”. Acest răspuns aparţine cam la jumătate din cele 3/4 nemulţumite de rezultat. Păi să ne fie cu iertare, este ca şi cum distrugi sediul loto pe motiv că n-ai câştigat, însă tu nu ai jucat.
2) Când s-a ieşit la proteste în Piaţa Universităţii ce rezultat s-a obţinut? Niciunul, doar multe conflicte cu jandarmii, injurii, supărări şi multă popularitate pentru presa şi televiziunile prezente. De ce nu s-a reuşit mai mult? Pentru că la putere se află nişte oameni care ştiu că misiunea lor este să conducă o ţară, nu un grup de câteva sute de persoane. Fiind atât de puţini prezenţi rezulta că la restu’ le era bine acasă sau pe unde se aflau.
3) Vin alegerile locale. Peste tot se aude că sunt drumuri rele, că sunt clădiri demolate, că sunt prea mulţi maidanezi pe străzi, că n-au spaţii verzi etc. Apare Domnul X, anunşă programul electoral, promite că va face, demonstrează că a făcut, caută susţinere. Un grup de oameni manifestă bucurie, speranţă în bine şi susţinere. Dar un primar nu conduce un grup, problemele găsite au fost sesizate de întregul oraş, unde sunte ceilalţi. Sunt preocupaţi să îşi dea cu părerea la insuccesul domnului candidat, să-i strice campania şi să-i ponegrească imaginea. Oare nu s-ar putea face o alianţă într-u prosperitatea localităţii? Nu, pentru că nu ştim decât să reproşăm însă niciodată nu ne gândim să ne unim forţele pentru binele nostru, indiferent daca este vorba de domnul X sau de partidul Y.
4) În ţară sunt multe televiziuni, radiouri, ziare şi reviste de proastă calitate. Spunem pe toate drumurile că nu se mai poate cu atâta fals vedetism, că este prea multă nuditate, copiii nu mai au ce să vadă, că ştirile sunt prea înfricoşătoare, că pagina Y a ajuns iar în mâna soţului şi fătuca aia este clar că nu are părinţi. S-a ajuns aici pentru că noi am încurajat aceste lucruri, fără cumpărători de marfă dă faliment magazinul, la fel este şi cu toate aceste televiziuni, radiouri etc. Nu avem timp să petrecem cu prietenii, cu familia, să ne ocupăm de noi, dar ştim cine a pozat nud pentru un pictorial, ştim cine de cine a mai divorţat sau care prin ce cluburi a mai fost. Cumpărăm marfa de la ora 17, 23 sau care o mai fi, evident că nu duce la faliment activitatea practicată de noi în favoarea marilor realizatori.
5) Avem în ţară foarte multe gunoaie, pe străzi este mizerie, nu se face nimic. Să fim realişti, se face, campania de curăţenie naţională este un exemplu, o lecţie pe care trebuie să o învăţăm şi să o aplicăm zi de zi. Şi totuşi şi-a făcut simţită prezenţa tot un grup, nu o ţară întreagă. De ce? Pentru că preferăm să ne plângem, să arătăm cu degetul şi să continuăm să aruncăm gunoaiele pe unde apucăm.
Şi pentru toate astea mereu va fi un singur rezultat: vom avea soarta pe care o vom merita!