Fiecare zi este pentru mine câte un exercitiu din marele test : viaţa . Dar oare de ce este atât de strict acest test ? Oare este la fel pentru oricine ? Oare fiecare fiinţă din jurul meu îşi pune aceste întrebări ? Oare ?
Îmi pun foarte multe întrebări la care nu cred că voi primi vreodată un răspuns . Dar încerc să caut rezolvări . Şi sper să găsesc într-o zi ceea ce vreau .
Zi de zi încerc să ajut atât pe cei apropiaţi mie cât şi pe cei cu care intru pentru prima dată în contact . Fac acest lucru pentru că doresc să văd zâmbete , pentru că îmi place să ajut, pentru că nu vreau să văd oameni supăraţ, necăjiţi. O fac cu bună intenţie.
Însă ajung să observ în acelaşi timp că mai toţi din jurul meu sunt pe fugă . Se opresc în loc doar dacă în viaţa lor se întâmplă ceva . Sunt sigură că mulţi dintre ei , dacă m-ar vedea în calea lor , neajutorată ( sau nu fac referire strictă la persoana mea , ci şi la modul general este valabil ) aşa cum poate şi ei au fost când eu îi întrebam ” ce faci ? eşti bine? te pot ajuta cu ceva ? ” , ar trece pe lângă mine cu o mare nepăsare , căci nu au timp sau efectiv nu vor să-şi facă timp .
Ar merge altfel lucrurile dacă am încerca cu toţii să dăm mai multă atenţie celor de lângă noi .