Părerea de rău numită regret

” Dacă nu aş făcut respectiva mişcare… ” , ” Dacă aş fi spus nu… ” , ” Dacă m-aş fi oprit la timp… ” . Acestea sunt doar câteva dintre expresiile pe care le folosim aproape zilnic pentru a ne exprima regretul faţă de o întâmplare , acţiune , decizie luată . Şi de fiecare dată căutăm cumva o soluţie pentru a rezolva situaţia  , dar constatăm că este imposibil .

Regretul este de fapt emoţia pe care o experimentăm când credem că situaţia prezentă putea fi mai bună sau mai fericită dacă făceam ceva diferit în trecut. Deci cu alte cuvinte , regretul cere 2 lucruri. Cere , în primul rând, o acţiune – trebuia să fi luat o decizie în primul rând. Şi , în al doilea rând , cere imaginaţie . Trebuie să fim capabili să ne imaginăm că ne întoarcem în trecut şi luăm o altă decizie şi după aceea trebuie să fim capabili să derulăm această arhivă imaginară şi să ne imaginăm cum ar decurge lucrurile în prezent.

Şi , de fapt , cu cât avem mai mult din aceste lucruri , mai multe acţiuni şi mai multă imaginaţie, cu respect faţă de un anume regret , cu atât mai acut va fi regretul.

Simţim regrete când credem că suntem responsabili pentru o decizie care a fost proastă , a dat un rezultat prost , dar a fost foarte aproape de a da un rezultat bun.

Putem simţi regretul în legătură cu multe lucruri . Nişte cercetători au decis să afle care sunt, în principiu, lucrurile care le regretăm cel mai mult în viaţă?

Topul lucrurilor cele mai regretate în viaţă:

– Numărul 1 este reprezentat de educaţie. 33% din toate regretele ţin de decizii luate în legătură cu educaţia. Ne dorim să fi avut parte de mai multă educaţie, să fi folosit mai bine educaţia de care am avut parte, să fi studiat altă specialitate. Alte regrete din capul listei includ: cariera, dragostea, crescutul copiilor, variate decizii şi alegeri despre simţul de sine şi cum ne petrecem timpul liber- sau de fapt şi mai specific, cum eşuăm în a ne petrece timpul liber.

Dar pentru lucrurile care ne pasă cu adevărat şi simţim regret profund în jurul nostru , cum se simte o aşa experienţă? Cu toţii ştim răspunsul scurt . Teribil . Regretul e îngrozitor .

Cărţile de psihologie oferă regretului o structură formată din 4 componente principale .

Prima componentă a regretului este negarea.  Este momentul când ne dorim ca situaţia creată să dispară , să nu fi existat . Este o stare emoţională oarecum primitivă. Nu încercăm să rezolvăm problema, nu încercăm să înţelegem cum a apărut problema, vrem doar să dispară.

A doua componentă a regretului este sentimentul de nedumerire.  “Cum am putut face aşa ceva? Ce era în capul meu?” Acest sentiment de alienare de partea din noi care a luat decizia pe care o regretăm. Nu ne putem identifica cu acea parte. Nu înţelegem acea parte. Şi sigur nu avem empatie pentru acea parte, care explică a 3-a componentă a regretului, care este o dorinţă puternică de a ne pedepsi.

A patra componenta este ceea ce psihologii numesc perseverenţă obsesivă. A persevera înseamna a te fixa obsesiv şi repetat pe un singur lucru . Efectul perseverenţei este de a lua primele 3 componente ale regretului şi a le pune într-un ciclu infinit.

Luăm decizii în viaţă care au consecinţe irevocabile, fie pentru propria sănătate, fericire, bunăstare, fie pentru sănătatea , fericirea şi bunăstarea altora şi , în cel mai rău caz, pentru vieţile lor . Evident că aceste tipuri de regrete sunt ne afectează foarte mult şi pe o durată îndelungată .

Cum trebuie să trăim cu aşa ceva? Există trei lucruri care ne pot ajuta într-un oarecare fel să ne împăcăm cu regretele.

Şi primul dintre ele este să ne liniştim în legătura cu universalitatea regretului.

A doua modalitate prin care ne putem împăca este să râdem de noi. (putea fi şi mai grav) I

Al treilea fel în care ne putem împăca cu regretele este trecerea timpului care , după cum ştim , vindecă toate rănile.

Daca avem ţeluri , vise , vrem să oferim ce avem mai bun şi dacă iubim oamenii şi nu vrem să-i rănim sau să-i pierdem , trebuie să simţim durerea când lucrurile merg rău.

Scopul nu este să trăim fără regrete. Scopul este sa nu ne urâm pentru că le avem.

Sursa discurs .