Azi am căzut în fața blocului. Pe scări, doar a venit iarna, e gheață, ceva zăpadă și eu nu prea reușesc să colaborez așa cum trebuie cu acest anotimp, am alunecat și asta a fost.
Cad, mă ridic, scutur haina și-mi fredonez cu zâmbetul pe buze piesa ce a continuat să-mi ruleze în căști ca și cum nimic nu s-a întâmplat cu mine. Și chiar nu s-a întâmplat, nu mi-am mai spart niciun dinte (:D amintiri din anii trecuți), pantalonii au rămas întregi. Și totuși nu am putut elimina din vizor privirile trecătorilor, rânjetele flămânde de evenimente de acest gen.
Și când să se schimbe piesa, după colț mai exact, mă prinde de mână o doamnă cochetă, cu părți dintr-o vulpe-n cap. Politicoasă, dau o cască jos, pregătită să mai explic vreo adresă, să indic vreo instituție. Și poc vine ”palma”:
”Domnișoară, să fiți mai atentă, că vă faceți de râs. E penibil așa să vă duceți ca puiul din senin pe jos. Aveți grijă!”
Și a plecat. Care pui? Ce penibil? What the fuck?! Păi cum să mă fac de râs într-o chestie care mă implică doar pe mine și eventual vreun picior, mână, dinte, tot din dotarea mea. Nu m-ar fi întrebat dacă sunt ok, întreagă. Doar că mă fac de râs. De râsul cui? În fața cui? Pentru cine contează?
Păi și dacă nimeream într-un căcat, tot nu era penibil. Amuzant? Poate.
Mda: oamenii din jurul nostru sunt extrem de superficiali și atenți doar la niște detalii care nu au treabă cu al nostru caracter. Contează mult să nu ai o cută la cămașă, să nu ai hainele boțite, să nu cumva să ai o pată pe pulover, să nu fii descheiat la pantaloni, să nu ai ceva pe față, să nu cazi pe stradă: te faci de rușine. WTF?!
bai, fii mai atenta! e a doua oara anul asta, ce naibii? :))
:))) îmi place să mă fac de râs
Doamne fereste! Chiar ma asteptam ca respectiva “doamna” sa te intrebe daca esti ok… Nu inteleg de unde tupeul de a te trage de maneca pentru treaba asta! Pfff, ne ducem naibii!
sunt eu mai norocoasa :))