Orice ne dorim în această viață are un preț și nu fac această afirmație referindu-mă neapărat la un produs din comerț, la o locuință sau la o mașină.
Plata nu este reprezentată doar de bani, poate consta și în satisfacție personală (în cazurile fericite), sănătate (de cele mai multe ori în sensul negativ, asta însemnând știrbirea acesteia), prietenii (câștigarea unora noi sau pierderea altora mai vechi).
Chiar și faptul că mergem la serviciu pentru care noi spunem clar și răspicat că obținem niște bani dintr-asta. Da, obținem, dar și noi plătim pentru asta. Dăm din timpul nostru, multe sunt persoanele care își pun și sănătatea în joc. Și când spun asta mă refer la faptul că mulți sunt cei care lucrează în condiții cu risc maxim, în mine, în centrale nucleare (că tot se mediatizează acum situația din Japonia unde 200 de ”eroi” contribuie la salvarea omenirii si își expun viața unor riscuri majore) etc. Mulți sunt și cei care pleacă de lângă familiile lor printre străini tot pentru a câștiga bani, dar riscă să-și piardă familiile, căci multe sunt situațiile în care distanța distruge sentimentele. În același timp, tot distanța îndepărtează copiii de părinții lor, căci cresc alături de bunici sau alte persoane și este ușor desesizat absența părinților. Chiar dacă ei au la dispoziție tot ceea ce-și doresc, plătesc pentru asta destul de mult. Sunt foarte multe cazurile în care copiii ai căror părinți sunt plecați pentru a le crea un viitor mai bun ajung în stare de depresie, se îmbolnăvesc. Sunt și situațiile în care ei devin violenți cu cei în grija cărora se află. (Violența poate apărea și când aceștia sunt în grija părinților dar sunt altele motivele care cauzează aceste rezultate.)
La partea cu strainatatea intră și cei tineri, nu neapărat cei care au o familie deja întemeiată. Aceștia pleacă din dorința de a-și îmbunătăți situația materială, dar renunță la studii, se îndepărtează de mediul în care s-a format, de persoanele apropiate, se schimbă în cele mai multe cazuri devenind mai reci.
Mai sunt situațiile în care investim foarte mult timp pentru a ascede în carieră: este mult studiu de efectuat, cărți de citit, discuții lungi de purtat cu specialiști din domeniul care ne interesează. Câștigăm cunoștințe de specialitate , ajungem să căștigam și locul mult râvnit (dacă ne dorim cu adevărat și depunem efort serios pentru asta), dar în același timp pierdem prieteni pe care nu mai avem foarte mult timp la dispoziție să-i vedem, să stăm la povești cu ei (și de cele mai multe ori din răutate,egoism poate și invidie nici ei nu vor să mai țină legătura cu noi).
Ar putea fi trecute spre exemplificare pentru apariția acestor costuri și participarea la emisiunile de divertisment destul de mediatizate și destul de vizionate, care au ca rezultat obținerea unor sume de bani și publicitatea participanților. De exemplu, emisiunea ”Noră pentru mama”, de care sunt sigură că a auzit multă lume. Participanții recurg la diverse metode pentru a ieși câștigători, își expun în totalitate propria viața publicului, pierd timp din viața lor, prin faptele și spusele lor pierd prieteni lăsați acasă, respect. Și toate astea cu prețul unei sume de bani pe care nu e sigur dacă o vor câștiga sau a popularității care este la fel de incertă.
Și sunt sigură că lista ar putea continua cu exemple de situații care ne demonstrează faptul că pentru orice avem de plătit un preț.
De cele mai multe ori ceea ce castigam pe o parte, pierdem pe alta parte.
Niciodata nu ne gasim echilibrul in “putinul” pe care il avem, iar ironia este ca atunci cand ajungem la stadiul de “mai mult” ne intoarcemn la o alta forma de dezechilibru si desigur ne dorim din nou “mai mult”. E un circuit inchis. Niciodata echilibru, niciodata suficient Mare lucru sa ajungi la o stare de echilibru. Nu vad asta ca pe un imposibil, insa nu e un lucru impartasit din pacate.