E ca și cum ai avea o furtună într-un pahar cu apă.
E ca și cum ai incerca să mergi și în loc de o singură umbră mai adăpostești o alta.
E ca și cum mereu e cineva acolo să-ți aducă primăvara în toiul iernii.
E ca și cum oricât de departe de cer te-ai afla, știi că nu există riscul să cazi.
E ca și cum nu ai avea o singură viață de trăit.
E ca și cum tu nu ai exista decât în “noi” și “noi” ar fi oricând un antidot pentru “tu”.
E ca și cum o mână întinsă nu înseamnă nicicând cinci degete.