Razbunarea este dulce ?!

Am tot auzit această sintagmă cum că răzbunarea ar fi dulce . Oare cineva chiar a gustat-o ? Este vorba la urma urmei de o acţiune , aceasta nu poate fi dulce sau sărată , amară sau picantă .

Într-adevăr , la construirea acestei expresii s-a făcut apel la sentimentul trăit de cineva atunci când este răzbunat , când un “duşman” al său are de suferit .

Multe rele se fac , morale , fizice , dar dacă fapta este foarte gravă ( violenţă de exemplu ) există măsuri legale pentru pedepsirea ” făptaşului “. Nu trebuie să ne facem singuri dreptate , să găsim o modalitate proprie de a ne răzbuna.

Ian McKee, un cercetător australian , a studiat ce îi face pe oameni să aleagă răzbunarea şi a găsit doi factori care influenţează foarte mult această alegere : autoritarismul de dreapta şi dominanta socială . Dar contează şi atitudinile care inspiră aceste trăsături. Concluzia este că dorinţa pentru status este cea care animă răzbunarea . Însă alte studii completează peisajul , adăugând că tipul de eveniment care face ca să apară dorinţa de răzbunare diferă în funcţie de cultură . Cu alte cuvinte ceea ce pentru unii este ok , pentru alţii este motiv de răzbunare . De aici rezultă şi un potenţial imens de conflicte interculturale.

De asemenea în culturile colectiviste, oamenii tind să se răzbune şi pentru semenii lor. În culturile individualiste furia este cea care animă răzbunarea, în timp ce în culturile colectiviste ruşinea este cea care animă răzbunarea . Însă studiile arată, că cel puţin în Europa şi America, faptul de a te răzbuna nu duce niciodată la liniştire , ci din contra după ce persoanele se răzbună, ele au emoţii şi mai negative decât atunci când nu se răzbună. Aceast lucru contrazice intuiţia populară , dar există multe studii solide care susţin acest lucru .

În strânsă legătură cu răzbunarea este expresia ” se va întoarce ea roata ” care mereu este rostită cu răutate , ironie ” ha,ha se întoarce ea roata şi o păţeşti şi tu ” . Acesta este oarecum o programare mentală a unei răzbunări morale .

Ce rost au toate acestea ? Fiecare îşi are drumul său în viaţa şi plata pentru faptele sale . De ce să fim noi judecători moralişti şi să dăm sentinţe după cum ne dictează nouă ceea ce simţim . Este foarte greu de suportat o răutate , o replică urâtă , o faptă nelalocul ei , dar putem să apelăm la inteligenţa pe care fiecare afirmăm sau gândim că o avem şi să mergem mai departe . Nu trebuie să ne întoarcem asupra unor fapte / gesturi /cuvinte necugetate şi să ne înjosim până la nivelul răzbunării . ( ” Modul cel mai bun de a te răzbuna pe cineva este de a nu răsplăti răul cu răul.” – Marcus Aurelius )

Fără nicio supărare , este pe bună dreptate replica ” răzbunarea este arma prostului ” . Se crează un cerc vicios , mai bine recurgem la indiferenţă , ne vedem de al nostru drum , căutăm o modalitate de diminuare a nervilor ( căci este inevitabil în secunda respectivă să nu avem vreo câţiva în posesie ) şi totul trece de la sine în timp , cu răbdare .

Am avut şi eu momente când m-am întristat , am fost dezamăgită de oameni , mi-au fost ruinate aşteptări , când am eşuat în planurile propuse şi am simţit că e nevoie să dau la o parte ” obstacolul ” printr-o metodă asemănătoare . Dar am renunţat , am preferat să caut ceva care să mă depărteze cu gândul de momentul prezent şi să pot merge mai departe , să nu cumva să am mai mult de suferit . Şi de fiecare dată am reuşit .

Nu e nici sănătoasă răzbunarea , căci se produc mulţi nervi , se pierde multă energie , fără niciun folos , căci satisfacţia personală nu stă în rezultatul unei răzbunări care este unul efemer . ( ” Dacă vrei să fii fericit o clipă , răzbună-te , dacă vrei să fii fericit o viaţă , iartă! ” – fără autor )

Ca şi concluzie la titlu , dacă s-ar putea da un gust răzbunării , acesta clar ar fi unul înecăcios , amar , greu de suportat ! :D