Ce se mai întâmplă-n bloc? vecinu şi-a schimbat mobila? ce program au tinerii simpatici de la etajul 2? unde mai lucrează doamna de la 3? când revine vecinul din străinătate? Pentru tot felul de astfel de întrebări există o unică sursă: administratorul de bloc, ştie tot ce mişcă şi chiar şi ce nu mai mişcă şi din ce motive nu mai mişcă. Fie femeie sau bărbat, ştie tot negreşit şi cu tot felul de detalii.
Cum poate fi cunoscut acest personaj? Când plătim întreţinerea, când vine să anunţe plata întreţinerii sau la evenimente speciale. Aseară, în blocul de vis-a-vis a avut loc un astfel de eveniment special: un incendiu. Multă lume adunată ca la circ, lumini de spectacol oferite de maşinile de intervenţie (5 de pompieri, 2 de SMURD, poliţie), sunet de fond oferit de spargerea geamurilor, vocile panicate ale locatarilor şi insistenţa jurnaliştilor poate fi descrierea perfectă a serii.
Jurnaliştii erau cei mai panicaţi, avizi după informaţii, scenarii posibile, fiecare personaj nou apărut în decor era imediat asaltat cu întrebări, goana după senzaţional înlătură orice urmă de sensibilitate şi dă naştere la noi poveşti.
Am ales să aflu singură situaţia de fapt, fără să aştept să citesc diversele relatări de la faţa locului şi am poposit pe o bancă chiar în faţa blocului cu pricina. Norocul meu a fost să se aşeze lângă mine exact personajul cheie: fosta doamnă administrator a blocului. Era foarte intrigată de jurnaliştii înnebuniţi după interviuri. Săriseră pe ea după ce a fost văyută ieşind din bloc însoţită de un pompier: ” am fost şi eu să le dau nişte apă de băut amărâţilor ăstora care au muncit să stingă focul şi ei ca neciopliţii au venit la mine pentru detalii. Ce să le zic? Cât a costat apa? De unde am luat-o?”
Nu am făcut decât să-i zâmbesc politicos şi a şi-nceput cu povestitul cu lux de amănunte, unde se afla în momentul izbucnirii incendiului, ce era la televizor, cum a încuiat de două uşa ori cu cheia când a ieşit în grabă să vadă ce e afară. “Victima incendiului era vecina de la 3, o bătrânică singură, dar fumătoare înrăită, viciul a distrus-o cu siguranţă, şi-a făcut-o cu mâna ei. La 4 s-a extins flacăra, dar acolo sunt plecaţi proprietarii, e urât de tot. Să mă scuyi de expresie domnişoară, dar cu incendiul ăsta e fleaşcă tot blocul.”
În timp ce dumneaei prezenta cu mare patos atmosfera, s-au tot perindat pe lângă noi diverşi locatari din bloc pentru a o întreba ce mai ştie nou, aşadar nu eram singura care a văzut în ea un soi de birou de informaţii, îi ştia pe toţi pe nume, ce anume fac, câţi copii au şi ce rol au în bloc.
“E construcţia arhitectului Antonescu, cel care a făcut şi Primăria Capitalei şi pe cea de la Banu Manta, e bloc rezistent domnişoară. A rezistat el chiar şi la cutremurul din 77. Pff atâţia ani am şi eu şi să ştii că am îmbătrânit frumos, exact cum e şi doamna de la 5 care a fost dusă cu salvarea. Are 100 de ani, dar a făcut atac de panică. Ştiaţi şi de ea? Nu, dacă aţi fost atentă la reporteri n-aveaţi cum pentru că ei sunt cu ochii la cine mişcă şi le mai spune şi trei prostii, cei ce nu mişcă nu prea sunt interesanţi. Dar e bine că nu a bătut vântul.”
În timp ce vorbea, doamna era cu ochii peste tot, nu cumva să scapre vreun detaliu, o depăşeşte prezentul, dar totuşi vrea să fie la curent cu tot ceea ce petrece “nu ma interesează ce fac ceilalţi, fiecare e cu viaţa lui, cu casa lui. Uite-l pe Mihăiţă, e vecinul meu, are o garsonieră, săracul, dă licenţa anul acesta, are părinţii medici, stau în Constanţa.”
Nu e singura care ştie multe, dar care pretinde că nu o interesează nimic, aşa este când informaţiile circulă libere :))
“Acum nu mai este nimic interesant pe-afară, merg să văd ce mai face dezgolita de Drăguşanca, nu mai ştie nici domniţa asta ce-i cu viaţa ei…Ne mai vedem prin zonă, mă găseşti pe banca aceasta, ies des la aer.” Şi pleacă agale spre apartamentul el înal de 3, 14 metri.
Fumul a fost acoperit de mirosul soluţiei pentru ţânţari împrăştiat de maşinile 4×4 ce străbăteau parcul Cişmigiu.