S.O.S. functionarii publici

Eu am absolvit Facultatea de Administraţie publică şi pe deasupra am şi aprofundat acest domeniu urmând şi cursurile masterului de Administraţie publică. Nu am lucrat efectiv în acest domeniu, ştiu cum stă treaba din punct de vedere teoretic, plus cam 5 luni adunate pe partea practică din perioadele de practică la care chiar am fost activă.

Încă de atunci eram nemulţumită de felul cum am observat că îşi desfăşoară treaba doamnele de la ghişee sau cele de la birouri. De exemplu, în anul I am făcut practică la o  Casă de Asigurări de Sănătate unde aveam ca îndatorire expedierea de decizii de acordare de diverse ajutoare. Una dintre decizii privea acordarea de ajutor financiar pentru o doamnă care depusese cerere în 2002, anul expedierii fiind 2007. Doamna avea în 2002 vârsta de 86 de ani; oare în 2007 mai exista ca fiinţă vie? După primirea cererii din partea doamnei, trebuia înregistrat dosarul,verificat şi semnat la compartimentul superior. ATÂT!!! Această procedură se pare că a durat 5 ani, parcă s-ar fi construit o ţară, nu s-ar fi acordat un AJUTOR. Şi nu era singura situaţie.

Anul următor am făcut practică la o primărie unde la fel am fost surprinsă după ce o persoană a cerut o copie la un act dintr-un dosar de la arhiva primăriei aflată în aceeaşi clădire şi i s-a spus să revină după 7 zile pe motiv că durează căutarea hârtiei. Ca şi cum ar fi trebuit adusă dintr-o altă ţară fiind necesară parcurgerea unui drum de mii de kilometri. Este atât de greu să se mişte puţin lucrurile? Se pare că da.

În ianuarie am avut de depus o declaraţie la un ghişeu la Administrarea Finanţelor, declaraţie depusă şi în format electronic. La adresarea unor întrebări unei doamne “amabile” mi s-a răspuns că nu este în măsură să răspundă, ea nu este de la informaţii. Nu o întrebam lucruri din afara domeniului de pregătire pentru care era plătită. Şi mi-a mai şi răspuns că sunt lipsită de bun simţ şi că îi ocup din timpul ei. Nu cred că a dat dovadă de un comportament etic, cu toate că se studiază această materie în facultate. Un funcţionar public nu este plătit să primească o hârtie şi la revedere. Trebuie să ştie şi ce presupune acel document, ce este de făcut cu el, ce reprezintă, termene de depunere, măsuri legislative ce intră în aria acestuia.

Boon! Astăzi am luat iar contact cu “buna dispoziţie” a unei doamne la care programul de lucru se termina la ora 16.3o şi am ajuns la dumneaei la birou la ora 16.31 (biroul este într-o clădire cu 12 etaje, o clădire comunistă la care liftul funcţionează probabil când este soarele mai puternic, astăzi nefuncţionând, fiind nevoită să urc pe scări, o explicaţie pentru întârzierea mea). Nu a vrut să mai discute cu mine, căci programul luase final. Poftim?! Am întârziat un singur minut şi aflu că am obosit degeaba urcând scările?

Şi nu accept să aud păreri de genul: noi nu luăm bani pentru cât muncim. NU! Este invers, nu se munceşte pentru cât se plăteşte. Nu cred că de la ora 8-9 când se începe programul de lucru până la 16.30 (vina mi-o asum pentru întârzierea de UN MINUT) fucţionarii publici muncesc 100%. Nu cred că dacă ar fi devotaţi activităţilor ar fi atât de multe persoane nemulţumite de prestatorii de servicii publice în cadrul instituţiilor.

Cred că m-aş sufoca să lucrez cu astfel de oameni care nu ştiu ce este aceea etică, morală, amabilitate. Ar trebui impus şi un curs de relaţii cu clienţi, examenele fiind date practic prin observarea comportamentului în cadrul programului de lucru. Au ales să lucreze în sistem, să urmeze regulile şi să adopte şi comportamentul corespunzător.