“Vreau sa vina mama, de ce nu mai vine? De ce nu sta cu mine acum cand pe mine ma doare atat de tare faţa? Fuge de mine? Fuge si tata caci nu este aici si el nu ma lasă niciodată singur. ” Am auzit aceste cuvinte in fiecare dimineaţă din cele 7 pe care le-am petrecut în copilărie în spital ca şi pacientă. Şi de fiecare dată erau urmate de minute încarcate de lacrimi şi durere şi urma liniştea, o linişte ce ţinea până dimineaţa următoare.
Erau cuvintele unui băieţel ce a fost muşcat de faţă de ursul de la Grădina Zoologică, băieţel ce nu a fost vizitat decât de către asistente la orele de tratament şi de medici destul de rar. Se uita cu tristeţe spre patul meu în momentele din zi în care mă vizitau părinţii. La el nu venea nimeni şi nu puteam înţelege motivul absenţei lor de lângă el, mai ales având în vedere şi rănile psihice ale acestuia, sperietura/spaima suferită.
În ziua externării mele au apărut în uşa salonului, o doamnă şi un domn, cu feţe blânde şi scăldate în lacrimi. Erau cei doi părinţi suspectaţi de abandon de către fiul lor, erau părinţii băieţelului ce în fiecare dimineaţă era disperat după dorul/grija/susţinerea lor. Şi am aflat şi de ce au lipsit de lângă el. Locuiau la 130 de km de oraş, nu aveau bani să îşi plătească o cazare în oraş pentru a fi zi de zi lângă el şi se vedea că erau conştienţi de suferinţa lui…
Nu cred că este singurul caz de acest gen, părinţi ce-şi au copiii prin spitale, dar care, datorită lipsurilor materile îi abandonează pe durata zilelelor de spitalizare. McDonald’s România a venit cu o soluţie în întâmpinarea acestei mari probleme şi a construit în anul 2003 Casa Ronald McDonald lângă spitalul de copii Grigore Alexandrescu din Bucureşti cu 17 camere mobilate, utilate complet pentru a fi locuite de părinţii care nu au posibilitaăţi materiale pentru o altă cazare şi care sunt veniţi pentru a fi alături de copiii lor internaţi în spital. Şi la fel au făcut şi la Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii Louis Turcanu Timişoara unde au construit o casă cu 14 camere. În anul 2010 au finanţat construirea unui lift în partea exterioară a aceluiaşi Spital din Timişoara, la secţia oncologie-hematologie, în 2011 au echipat complet secţia de hematologie-oncologie din cadrul spitalului judeţean din Târgu Mureş. Iar anul acesta şi-au propus să doteze Spitalul de copii din Bucureşti cu un computer tomograf de ultimă generaţie.
Şi nu s-au oprit aici din a face bine. În perioada 19 – 25 noiembrie 2012, McDonald’s România doneaza 1 Leu din valoarea fiecarui Big Mac sau McChiken cumpărat (sandwich sau meniu) din oricare McDonald din România către Fundaţia pentru Copii Ronald McDonald pentru îmbunătăţirea serviciilor de diagnostic şi tratament din Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu din Bucureşti, în cadrul campaniei “Mi-e poftă să fac bine!”.
Prof Dr. Dan Enescu (Directorul spitalului Grigore Alexandrescu) consideră parteneriatul cu McDonald’s România “mai mult decât un parteneriat, un punct de stabilitate şi siguranţă.” Şi această stabilitate şi siguranţă provine din pofta celor de la McDonald’s România de a face bine.
Să facem bine cât mai mulţi!