Am susținut cu vehemență în copilărie că nu voi scrie niciun fel de texte, chiar uram temele care conțineau compuneri, comentarii, texte creație proprie.
Atunci când am discutat mai serios cu părinții despre viitorul meu, ei mi-au recomandat să încerc Facultatea de Jurnalism. Am refuzat, bineînțeles, din două motive: simțeam că nu am nimic în comun cu meseria pe care aveam să o deprind și, în al doilea rând, pentru că am refuzat mereu să fac ce mi se recomanda.
Anii au trecut, am făcut ceea ce am crezut eu că mi se potrivește și am ajuns la București, oraș în care nu știam pe nimeni, nu aveam deschidere spre a-mi urma cariera pentru care m-am pregătit 5 ani, administrație publică și am ajuns să spun da unui post în presă, acel domeniu în care aș fi putut jura în trecutu-mi că nu voi ajunge.
M-am angajat full time la o agenție de știri unde trebuia să urmăresc știri, să le transform în așa fel încât să se potrivească site-ului, ba chiar să-mi pun și vocea pe acestea. Eram un jurnalist mai mic, care-și petrecea 10 ore pe zi asupra unor lucruri care chiar erau atractive. În timpul liber am început să lucrez intens la textele blogului personal.
La agenția de știri am încheiat colaborarea, aceasta intrând în faliment, iar eu, acel omuleț care a refuzat textele, crearea de conținut, am continuat să-mi văd de spațiul meu. Așadar, sfatul părinților din adolescență își punea amprenta pe o pasiune care mi-a adus multe beneficii: colaborări, uși deschise, nu în ultimul rând, prieteni. Nu regret timpul pe care-l dedic textelor mele, ba chiar îmi pare rău că de multe ori neglijez acest spațiu din lipsă de timp.
Îmi încurajez apropiații să se folosească de astfel de spații virtuale, încurajez adolescenții care au un gând cât de mic de a se îndrepta spre Facultatea de Jurnalism. Dar trebuie fiecare dintre aceștia să se pregătească intens, să dedice timp, să investească în cursuri, în pregărirea lor profesională.
Pentru aceste din urmă lucruri se poate apela și la Școala Națională de Jurnalism Media FEM. În primul rând, mentorii, profesorii, modelele de urmat de acolo sunt niște profesioniști în domeniu, persoane cu merite notabile. Pe o parte îi putem citi, urmări la televizor, auzi la radio. Ce e minunat la această școală este vârsta și nivelul necesar de pregărire educațională necesare la înscriere.
În acest moment, nu există în România o şcoală independentă de jurnalism „aplicat”. Cele existente sunt fie teoretice (facultăţile de profil), fie asociate unui trust media care impune direcţia de dezvoltare, filtrând informaţia şi adaptând curricula la propriile nevoi editoriale. Proiectul este o oportunitate reală pentru oricine să beneficieze de formare, dar și de actualizare constantă a cunoștințelor din domeniul media.
La finalul cursurilor, participanții vor deține abilități antreprenoriale, de comunicare și relaționare, precum și abilități de planificare și realizare a obiectivelor stabilite. Școala are în vedere nevoia de a învăța să gestioneze situații de stres, să echilibreze sfera personală cu cea profesională și să învețe metode de lucru prin care să respecte principiul egalității de șanse.
Cum într-o televiziune nu există doar prezentatori așa cum ajungem noi să vedem după timp petrecut în fața televizorului, este nevoie de pregărire pentru tot felul de funții care pot fi deținute în respectivul mediu. Școala Media FEM vine în întâmpinarea acestor cerințe oferind o gamă largă de cursuri:
• de calificare:
◦ cameramanfotoreporter – 96 de locuri gratuite
◦ machior – 60 de locuri gratuite
◦ cosmetician – 44 de locuri gratuite
◦ coafor – 122 de locuri gratuite
◦ operator introducere, prelucrare și validare date – 194 de locuri gratuite
• de specializare:
◦ reporter TV – 92 de locuri gratuite
◦ redactor – 36 de locuri gratuite
◦ editor imagine – 48 de locuri gratuite
◦ regizor emisie – 20 de locuri gratuite
• de informare: 140 de experți mass media instruiți în domeniul egalității de șanse.
Mie mi se par interesante toate cursurile și nu le-aș face doar pentru a lucra efectiv în domeniu, ci și pentru a mai căpăta deprinderi, pentru a învăța lucruri noi, dar știu sigur că voi participa la unul dintre cele 5 workshop-uri organizate la Școala Media FEM (pentru că timpul îmi taie mereu din elan și entuziasm): public speaking, creative writing, storytelling, reportaj TV, media relations.
Este de mers, la workshop-uri, la cursuri, la Școala Media FEM – investim în noi și asta este cea mai mare investiție pe care o putem face.
P.S.: Am fost deja, într-o mică măsură, învățăcel al Școlii. Am învățat de la profesionistul în domeniu, Marian Tănase, cum se realizează un machiaj de studio, ba chiar am fost mic prezentator. Este un sentiment tare ciudat acela în care stai în fața camerei și prezinți, chiar și pentru o înregistrare. Mi-e teamă să mă gândesc cum ar fi această filmare pentru un live. Până acolo nu cred că aș ajunge.
P.S.2: Repet, să investim în noi, e cel mai important!