Este clar că inspirația regizorilor de film este realitatea trăită. Și mi-a fost dat să văd zilele acestea două filme care se vor lansa în cinematografe pe 31 martie. Sunt două filme diferite, situate la poluri opuse, dar le prezint împreună, cumva, pentru că expun situații întâlnite de mine chiar zilele acestea. Și să le văd la cinematograf a fost ca și cum le revedeam organizate în fața mea și întrebările pe care mi le-am pus eu zilele trecute au luat o formă mai serioasă.
Primul, (M)ucenicul / The student este un film rusesc care pune în discuție teme extrem de actuale în Rusia: fundamentalismul religios ortodox, identitatea sexuală, educația și felul în care societatea poate gestiona cazurile tinerilor care virează înspre fanatism. Și am recunoscut în acest film parte din România și situațiile care sunt în prezent mediatizate, habotismul de care dau dovadă multe persoane și cum reușește societatea să tempereze sau nu situația, asumarea identității sexuale, cum are loc educația făcută-n școli cu mâna la ochi la anumite subiecte, cu gura-nchisă la anumite detalii. Suntem într-un an destul de avansat tehnologic, mi-aș dori să văd o evoluție în păreri, în fapte, o deschidere în a asculta cu atenție și pe cel de lângă noi, în a-i respecta deciziile, în a ne respecta pe noi de fapt. Mi se pare că suntem atât de în urmă la aceste capitole, când încă arătăm cu degetul că un cuplu nu mai este format în toate situațiile dintr-un bărbat și o femeie sau când merg la cursuri și ni se predă după dictare fără a face un popas la partea practică sau când nu reușim să acceptăm că o persoană cu care împărțim destul de multe lucruri frumoase nu crede în Dumnezeu. La urma urmei este vorba de alegerea fiecăruia dintre noi în cine alege să creadă. Eu am foarte mulți prieteni atei și-i respect pe ei cu tot cu alegerile lor. Bineînțeles că cer respect la rândul meu pentru ceea în ce cred eu. Și așa avem niște relații de prietenie asumate cu părți comune, cu părți diferite.
Cel de-al doilea, Departe de tine/ Far from here , o co-producție româno-americană care prezintă o poveste de dragoste care are de suferit destul de mult datorită unuia devotamentului de care dovadă unul dintre parteneri vieții profesionale. Cum evoluează situația puteți vedea în cinematografe. Cazul din mintea mea este cu privire la niște prieteni desper care puteam spune că au o minunată poveste de dragoste, erau simpli, dar simpatici și promovarea lui, transferul într-un alt oraș practic l-a luat de lângă iubita lui, conștient sau nu, însă relația este spre sfârșit. O fi vorba despre compromisurile pe care alegem să le facem la un moment dat sau cât de mult facem efort facem pentru a crea o armonie între cele două planuri, nu știu, cert este că acest exemplu nu este unicat și că tot mai multe cupluri se destramă datorită vieții profesionale, lucrului peste program, timpului investit. Poate este nevoie să facem puțin mai mult efort? Poate de fapt ne dorim mai mult o realizare decât cealaltă? Cine știe? Doar cine se află în această situație cred că are un răspuns cu privire la ce încercări a făcut pentru stabilirea unui echilibru, unde a eșuat efortul.
Nu sunt cele mai bune filme pe care le-am văzut, nu-l trădez pe Xavier Dolan sau pe Lars von Trier, dar sunt unele care pe mine m-au făcut să-mi pun întrebări la ieșirea din sala de cinema.