Toată lumea ascultă muzică. Nu contează genul, unii ascultă rock, pop, simfonică, house, blues, chiar şi populară. Toţi avem o melodie preferată, o trupă favorită.
Ascultăm muzică chiar de dinainte de a ne naşte, din timpul vieţii intrauterine, şi anume bătăile inimii şi respiraţia mamelor noastre. :D După ce ne naştem cunoaştem alte ritmuri care ne încântă auzul sau chiar unele care ne strică starea, totul în funcţie de gusturile noastre, de momentul în care ne surprinde.
Din punct de vedere psihologic muzica, dacă este mai lentă, ne va transmite automat semnale de calm, linişte şi armonie, iar dacă este mai tare şi mai rapidă ne va energiza, uneori în sens pozitiv, iar alteori în sens negativ. Chiar şi animalele şi plantele reacţionează similar cu oamenii, dovadă că şi alte specii percep ritmurile muzicale în mod asemănător cu noi.
Dintr-un alt punct de vedere, muzica poate fi considerată şi chiar este o formă de comunicare superioară, accesibilă în acest mod exclusiv oamenilor şi creată cu scopul de a transmite imagini, poveşti sau întregi romane către auditoriu. Nu toată lumea însa va avea acces la acest limbaj, fiind nevoie de o educaţie solidă pentru a recepta corect muzica complexă a artiştilor mari.
Eu ascult muzică pe aproape tot parcursul unei zile şi chiar dacă nu am vreun aparat, calculator deschis în preajmă, am mereu în minte o melodie pe care de multe ori chiar o fredonez. Chiar iubesc muzica şi aceasta îmi ajută existenţa de fiecare dată, fie că sunt supărată, veselă ori am o stare obişnuită.
Găsesc muzica a fi cel mai bun prieten al meu, căci îmi cunoaşte toate stările şi în funcţie de preferinţele mele se mulează perfect după acestea.