Întotdeauna am fost adepta lucrurilor spuse în faţă, salvează mult situaţiile în care ne aflăm, ne ajută chiar să le îmbunătăţim sau de multe ori să scurtăm ” suferinţa “. Şi nu exagerez deloc prin aceste spuse. Când spui ceea ce simţi , ai de câştigat. Poate nu pe moment, dar cu siguranţă, în viitor se va întâmpla acest lucru .
Vrei să menţii o prietenie cu o persoană şi te deranjează anumite aspecte ale comportamentului acesteia, spune-i în faţă, cu siguranţă va înţelege şi-ţi va respecta spusele .
Nu vrei să menţii o prietenie cu o persoană pentru că , din nou , te deranjează sau faţa ei nu îţi este tocmai dragă, la fel, spune-i în faţă. Nu este în sufletul tău să simtă ceea ce simţi tu şi un comportament respingător nu este tocmai o soluţie inteligentă. De fapt depinde de ce pretenţii ai tu de la propria ta persoana şi de cum ai dori să fii tu tratat dacă vreodată vei ajunge în astfel de situaţii.
Scriu aceste rânduri pentru că am auzit persoane care se plâng de prieteniile în care sunt implicate, de prietenii pe care îi au. Azi apare lângă persoana respectivă, bun prieten , şi a doua zi o face pe reporterul unei televiziuni de scandal divulgând secrete care ţin de relaţia lor, şi doar a lor, sau criticând din aspectele care îi sunt caracteristice persoanei absente. Un iubitor de ştiri palpitante adoră aceste divulgări şi le încurajează. De fapt sunt doar nişte chestii efemere , lipsite de câştig .
Ar fi un câştig dacă aceste relatări i-ar fi făcute direct persoanei în cauză pentru o modificare comportamentală sau pentru obţinerea unei răciri totale , aceste lucruri depinzând foarte mult de preferinţele / doleanţele persoanei care este răspunzătoare pentru relatări lipsite de respect faţă de cei din jur , dar în primul rând fără respect de sine!
Am dorit prin aceste rânduri să descriu un aspect general al prieteniilor şi care explică expresia des întâlnită în conversaţiile cotidiene, şi anume, ” Fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani ma pot apăra şi singur” .