Vizitele la magazin sunt un calvar pentru părinți atunci când sunt însoțiți de ai lor copii. Realizez acest lucru acum, când văd cum își exprimă fiecare dorințele: vreaaaauuu asta și asta, dar asta e frumoasă, uite cum e mașinuța asta, mvai ce păpușică.
Acum îi cred pe ai mei părinți când îmi povestesc despre vizitele lor în fiecare magazin pentru copii avându-mă pe mine ca și însoțitor. Fiecare lucru reprezenta pentru mine o dorință, chiar și un scăunel colorat era visul meu pentru care aș fi fost în stare să plâng o zi întreagă. Și am primit mai multe confirmări, făceam destul de urât dacă nu primeam ceea ce-mi doream. Și-mi doream cam tot.
Toate astea s-au petrecut până în ziua în care am pășit într-un magazin cu biciclete pentru copii. M-am oprit în fața unei minunății roșii, parcă o văd și acum în fața ochilor și ca niciodată nu am plâns, nu am țipat. Doar atât am rostit: STOP a mea! Părinții se așteptau să urmeze niște țipete, lacrimi de crcocodil și amenințări de contacte violente cu solul :))) Nu a fost așa.
Am mers cu calm lângă mama, am luat-o de mână și am ieșit din magazin. Tot drumul nu am scos niciun sunet și cuminte m-am așezat pe băncuța din fața casei. Parcă știam că pot obține orice dacă reușesc să îmi păstrez calmul :D Și bineînțeles că la 2 zile, întâmplarea sau norocul meu au făcut să fie ziua mea de naștere și am primit în dar minunăția roșie. Aveam 5 ani. Și acum după ceva ani de atunci tot fidelă bicicletei am rămas și nu aș da drumurile parcurse pe două roți pentru nimic în lume. Stop, sănătatea mea are prioritate! :D