Despărțire, lacrimi, nopți nedormite, suferință, regrete. Toate astea par să rupă bucată cu bucată din ea. Ar muta și munții din loc, și-ar dori să dea timpul înapoi, să schimbe anumite momente, și-ar dori ca acum el să o țină de mână, să-i fie alături. Se aude dintr-un colț o voce pacifistă: totul va fi bine!
Responsabilități, facturi de plătit, guri de hrănit, haine de cumpărat. Se simte legat de mâini, a rămas fără loc de muncă. Și caută neîncetat unul nou, dă telefoane, întreabă pe toată lumea. Și-ar dori ca în fiecare dimineață să se trezească pentru a merge la job, nu pentru a vedea teancul de facturi și nu apare decât vocea pacifistă care spune: totul va fi bine!
Griji, medici, spital, disperare, neputință, milă. Nu poate face nimic pentru băiatul lui. Este dependent de ceas, acel instrument care-i indică valoarea clipelor de viață pe care le mai are de trăit fiul său. Pe lângă acel ticăit, se mai aud roțile de la masa cu mâncarea de prânz, șlapii târâiți de asistente pe holuri și o voce pacifistă: totul va fi bine.
Panică, groază, durere de nedescris. A plecat de dimineață la școală fiind condusă de ambii părinți. Un ceas rău, o piedică în viața lor, un moment fatal sau după constatarea polițiștilor, o clipă de neatenție, a făcut să îi moară fetiței de doar 7 ani ambii părinți. Dar și aici a apărut vocea pacifistă: totul va fi bine.
De ce am dat aceste exemple? Pentru că aud prea des în jurul meu cuvintele ”totul va fi bine” și efectiv m-am săturat de această lașitate ( asta indică acest răspuns). Nu poți ajuta într-un fel pe cineva, nu știi să dai un sfat sau să zici o vorbă care să-l ajute, mai bine taci. Nu spune: totul va fi bine! Poate pentru tipa care abia s-a despărțit de iubitul ei totul va fi bine la găsirea unui nou iubit. Poate tipul fără job va avea o șansă într-o zi să se reangajeze, da, totul va fi bine. Poate băiatul aflat în comă va reuși să răzbată momentul greu și pentru el și tatăl lui, totul va fi bine. Dar pentru fetița rămasă fără părinți nu va mai fi niciodată bine. Nu acel bine de care are ea nevoie.
Acest răspuns mai mult enervează decât să aibă vreun efect pozitiv asupra unei persoane. Nu este o replică rostită cu răutate, nu e rea-voită, dar nu este bine-primită. Părerea mea, poate doar eu am acest pitic pentru că tot aud replica asta de ceva timp. La ce folos că va fi bine într-o zi, eu acum am probleme, eu acum am suferința, bolovanul de cărat, nu e nevoie să mi se spună ce va fi peste 10 ani…Prefer să aud că este nevoie să fac anumite schimbări la mine, la atitudinea mea, la orice din viața mea, dar să nu aud totul va fi bine pentru că acum nu e și știu asta!