Un alt fel de fericire

Zi de zi aud oameni care se plang de intreruperea curentului pentru o ora sau doua sau poate pentru o intreaga zi. Scriu despre asta pe facebook, critica furnizorul si vecinii rauplatnici, sunt foarte suparati, ba chiar dezamagiti de faptul ca traiesc in aceasta tara cu probleme. In timp ce acestia iau o pauza de la munca sau distractie, exista oameni care sunt in aceasta pauza de cand s-au nascut, pentru ei curentul electric face parte dintr-un basm.

Multe persoane obişnuiesc să se plângă şi în momentul în care se opreşte apa caldă sau rece pentru puţin timp şi învinuiesc statul pentru această problemă etc. În timp ce pentru aceştia o oră fără apă este o tragedie, sunt familii în această ţară care nu au avut niciodată apă trasă în curtea lor, ce să mai vorbim de o baie decentă. Sunt oameni care nici măcar o toaletă simplă, de grădină nu au avut vreodată.

Cât timp noi ne luptăm cu gândurile ce privesc sărbătorile de iarnă, ce cadouri ne vom face de Crăciun, ce ne aduce Moşu, cum va fi masa în compania familiei, cum vom împodobi bradul, ce decoraţiuni să luăm sau în ce ţară să plecăm, în ţara noastră sunt copii care nu au auzit niciodată de Crăciun, de brad sau de cadouri. Crăciunul apare proiectat în mintea lor cu eticheta de eveniment ce are loc la biserică, când părintele le-a dat câte un pacheţel cu mâncare, atât ştiu despre el, nici vorbă de cadouri, brad, familie, ţări străine.

Şi cam toate aceste aspecte negative descriu viaţa familiei Cănuţă din Fundulea, a căror casă era până de curând o construcţie din chirpici, cam 6 metri pătraţi, lipsită de electricitate, apă curentă şi în apropierea căreia nici măcar un simplu veceu nu exista, ce să mai zic de baie. În acestă construcţie, căci casă nu se putea numi au încăput 8 fiinţe: soţii Cănuţă şi cei 6 copii ai lor, cu vârste cuprinse între 2 şi 15 ani.

Alex a fost şi anul trecut la Fundulea, a rămas uimit încă de atunci despre conceptul de casă prezentat de către familie. Anul acesta a decis să dea o mână de ajutor celor de la Habitat for Humanity şi aşa am apărut şi noi, încă vreo 20 de “spiriduşi” puşi pe fapte bune. Nu am lăsat frigul să ne oprească şi nici măcar faptul că sâmbăta dimineaţă ar fi fost aşa bine să mai lenevim puţin la căldurică.Cu toţii am urcat de dimineaţă în maşina de la Autonom şi încărcaţi cu jucării de la Hasbro ne-am îndreptat cu voie bună spre familia Cănuţă.

Toată ziua ne-am petrecut-o fiecare dintre noi la ce ne-am priceput cel mai bine: Claudia şi Diana s-au ocupat de curăţarea geamurilor deja montate şi izolarea acestora, Ivo a ajutat la construirea hornului, Auras, Alex, Andu şi Ionuţ au mutat nisipul şi prundişul din stradă în spatele casei noi şi au montat gardul, Bogdan a muncit la realizarea izolaţiei termice a căsuţei în care se vor muta Sica (Nastasia), Mariana si Titi (mama, sora şi fratele lui Marin Cănuţă), căsuţa pe structură de lemn în care a stat familia Cănuţă de când le-a fost demolată lor vechea “casă”, şi nu am făcut doar atât. :)

Nici rudele care urmează să se mute în căsuţa micuţă nu sunt mai prejos la condiţii cu adevărat imposibile de închipuit că ar rezista cineva o noapte acolo. Nu au mai făcut baie din vară, se încălzesc cu ceea ce găsesc la îndemână şi mai des cu plastic, cauciuc, astfel fiind negre pe faţă. Locuiesc deocamdată alături de 5 pisici şi 3 câini, multă mizerie şi tristeţe.

Înainte de plecare le-am dat jucăriile copiilor din familia Cănuţă şi pe moment au rămas surprinşi şi cam atât, dar după ce au ieşit toţi cei noi din cameră au spus că este aşa mare bucurie pentru ei să aibă jucării, jucăriile lor.

Eu sunt tare mulţumită că am reuşit să ajung acolo şi să dau o mână de ajutor unor oameni care chiar au nevoie de asta.

Am descoperit că fericirea nu este doar cea pe care o remarcăm noi, fericirea este şi să ai un minim nivel de civilizaţie în jurul tău. Este fericire, căci se pare că şi în momentul actual, în care pretindem că suntem dezvoltaţi la nivelul minim de trai ca şi ţară, sunt destui oameni care se bucură enorm dacă au un acoperiş deasupra capului, dacă au un pat pe care să se întindă seara, nu mai vorbesc de apă curentă, electricitate, sunt oameni care nu au nimic.