Oare unde este ciocanul? A luat cineva cleștele? Ce e cu aceste cuie bătute în perete? Sunt întrebări pe care le-am auzit destul de des în copilărie și dacă petrec mai mult de 2-3 zile acasă la ai mei încă mai sunt rostite de tata. :D
Mereu întreba fără să aibă vreun interlocutor pentru că el oricum știa cine le-a utilizat în lipsa lui. Știa că a lui mezină urăște păpușile. A avut una singură pe care a înfrumusețat-o bătându-i niște cuie în cap. :D Da, recunosc, eu am fost acel copil fermecat de uneltele de tâmplărie, garajul era camera mea de joacă și nu îndrăgeam jucăriile pentru copii. Nici nu mi s-a interzis vreodată să am astfel de pasiuni. De fapt, o singură dată am avut interdicție de a intra în garaj, pentru o nimica toată, înghițisem un șurubel, vroiam să-i verific consistența. :D
Între timp, am început să petrec din ce în ce mai puține ore prin magazie pe la tata, iar cum ajung destul de rar pe acasă încerc să mă bucur de orice posibilitate prin care pot să meșteresc ceva cu unelte de tâmplărie.
Habitat for Humanity îmi dă prilejul să mă bucur de această pasiune a mea la fiecare proiect de-al lor: am fost la Big Build, apoi la Casa Cănuță, iar pe 25 mai am împărtășit pasiunea cu alte femei pentru că a început Women Build la Casa Mihail. În Satul Novaci, de lângă Mihăilești de Giurgiu vor locui 6 persoane cu dizabilități. Ieri am lucrat la fundația acestei case, la armătură, la făcut cofraje. E tare minunat pentru mine să știu că această pasiune a mea din copilărie prinde putere și ajută la clădirea unor lucruri de importanță majoră pentru oameni: case. E minunat sunetul produs de ciocanele furioase ce grăbesc unirea dintre cuie și scânduri, este plăcută forfota produsă de betoniere și entuziasmul muncitorilor grăbiți să-și termine norma până la venirea furtunii.
Recompensa pentru o zi de muncă nu a fost doar mulțumirea că am făcut ceea ce ne-am propus, ci darul primit de la o vecină încântată de faptele noastre: dulceață de căpșuni și usturoi verde. :D
Abia aștept următoarea zi de muncă pe șantier și mi-am făcut o promisiune mie și pasiunii mele din copilărie: voi face un curs de tâmplărie, vreau să fiu un mic ucenic și așa va fi pentru că visele în care cred devin mereu realitate. :D