Ora 10.00, Calea Victoriei, Cercul Militar National – Circulaţie oprită, jandarmi, poliţie, lume adunată ca la spectacol şi culmea, chiar un spectacol: inaltarea drapelului national. A fost un spectacol în adevăratul sens al cuvântului, fiecare îşi avea locul său în cadru, bine stabilit, doar unii cetăţeni nu prea respectau limita scenei, dar jandarmii au ştiut cu caaaalm să le indice regulile.
A fost un spectacol pentru că doar la spectacol nu contează dacă afară plouă, ninge, oameni mor sau au loc alte fenomene umane, programul decurge conform regulilor. Pentru prestaţia scenică, fiecare actor din piesa naţională şi-a meritat aplauzele de la final, cam absente ce-i drept, dar doar atât.
Recunosc, trebuie să ne respectăm ţara şi simbolurile ce-i sunt caracteristice, dar totuşi nu trebuie să facem abstracţie de spectacolul zilnic în care sunt actori locuitorii României. Oare cum pot mai marii ţării să fie atât de senini şi de mândri la ceva ce ţine de întreaga naţiune care nu este situată acum sub un nor tocmai albastru? Şi nu, nu vorbesc despre vreme aici…
Semnificaţia naţională – Ziua Drapelului Național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca Tricolorul – Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăție (roșul sângelui) – să reprezinte steagul național al tuturor românilor.
Cele trei culori împărțite în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă țara noastră mai existând alte trei țări europene tradiționale cu steagul tripartit în mod egal și vertical: Franța, Italia și Belgia.
Constituția României prevede la articolul 12, alineatul 1 că „Drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu”. Proporțiile, nuanțele culorilor precum și protocolul drapelului au fost stabilite prin Legea nr. 75 din 16 iulie 1994.